Actualitate· 8 min citire

Țara protestului de sus în jos

pasopt

pasopt

Vox Publica
Scris de Vox Publica Publicat: 12 mar. 2019, 12:23

Sunt, periodic, astfel de etape istorice, și la noi și aiurea, când elite financiare și nobiliare își rezolvă problemele de sus folosind mase de manevră. Pentru asta trebuie să ai totuși un consens la vârf: și anume că agenda mulțimii nu trebuie să încurce răfuielile elitelor.

Interesant e că astfel de situații apar mai ales atunci când puterea e disipată (motive de vasalitate, parte din imperiu, din vreo federație etc.), disputa dintre puterea națională și cea transnațională cere, se pare, construirea unui consens protestatar pe măsură. Avem protestatari europeni, avem protestatari suveraniști, ambele tabere reprezentându-și indirect interesele, adică țin cu unii în speranța că le ajung și lor niște firimituri, fiecare cu mitologia proprie. Ambele sunt ficțiuni ale înscenării revendicării puterii de sus în jos, în numele unei legitmități post-democratice.

De o săptămână e grevă generală la Electrolux Satu Mare, detalii am dat aici, știrea a trecut neobservată din motive evidente: patronii pot ignora și afișa pretenții arogante cu legea în mână, iar pretențiile salariale în mediul privat sunt privite de toată lumea cu suspiciune. Protestul normal, de revendicare de la firul ierbii către elite patornale sau politice, are un aer desuet, e prea vintage. Un proaspăt absolvent de științe politice sau ceva uanioare îți va explica doct că s-a dus clasa proletară. Păi s-o fi dus dar nu prea, dintre angajații României mulți respectă definiția proletarului, minus solidarizare și putere de negociere.

Cultura protestului de sus în jos atinge deja perfecțiune de manual. Și se răspândește în mai multe tabere, condiția care trebuie respectată fiind una singură - să ai totuși ceva "spate" cu bani sau influență. Așa am ajuns la aberații precum proteste pentru bogătani condamnați sau proteste alături de bancheri și patroni care numai ”progresiști” nu sunt.

Dacă ne uităm la reformele PSD din justiție, deși iau puncte de plecare corecte (unele abuzuri și dubioșenii chiar s-au întâmplat, nu cum vor antipesediștii de ziua a șaptea să ne spună) și-au impus fără jenă o agendă a dosarelor personale, ale celor din camarilele lor politice.

Tema justiției nu intersează atât de mult, nu atât de mult pe cât job, locuire, sănătate, calitatea mâncării, trafic etc.

Dragnea și aparatul său de propagandă au făcut din asta o miză cât țara. Și-au inventat un popor care nu mai putea de grija nedreptăților din justiție (uneori adevărate, alteori nu, de cele mai multe ori victime colaterale dintr-o zonă a complicităților) suferite de alți câțiva rivali de prin vârful ierhiilor de partid sau de prin topurile bogătanilor.

Tot de sus în jos vine și riposta. Justiția are multe probleme în raportările la ceea ce se cheamă firul ierbii, "cetățean de rând". Se tot vorbește de independența justiției deși e evident că avem tabere politice clar ca lumina zilei prin tribunale, cu cadre care s-au specializat strict în antipesedism pentru simplul fapt că dreapta a reprezentat ascensorul social colectiv pentru mare parte din breaslă.

Diverse alte tâmpenii comise în justiție nu-i scot nici măcar în pragul biroului, d-apăi în stradă. Nu e whataboutism, e o întrebare esențială pusă de activiste feministe aucm câteva zile sistemului românesc de justiție: cum dracului de tot scapă violatori pe bandă rulantă în țara asta? De unde atâta indiferență în judecarea sărăcanilor: indiferență fie suspect de prietenoasă cu mafioți diferși, fie indiferență în numele unei filozofii din ce în ce mai clare, anume că sărăcanii violați sau ținuți sclavi suferă mai puțin decât unii educați și bine plătiți.

Aceste popoare fabricate mediatic de bresle buternice (cum e și justiția, o categorie micuță de oameni bine plătiți și bine protejați în comparație cu grosul cetățenilor, dar tot așa sunt și serviciile, poliția, unele caste de bugetari etc.) produc apoi și protestatari autentici.

Sunt mulți care își asumă onest aceste lupte. Însă esența lor e de artefact al unor bule de elită. Cam tot așa cum cetățeni care au nevoie de diverse forme de sprijin social se uită la Antena 3 și pâng pe umerii lui Voiculescu că a furat mult, dar a făcut și închisoare, participând la legarea artificială a justiției de revendicări sociale legitime.

Individualismul feroce nu e neapărat promovat de sus în jos, desigur, e mai curând panaceu ideologic pentru lipsuri în societate, dar efectele sunt clare. "Cetățenii obișnuiți" așa cum apar ei reprezentați prin sondaje sau prin scenete TV nu mai suportă săraci (adică, da, într-o țară de săraci nu mai sunt suportabili săracii), la Cluj am văzut că se dorește inspectarea mirosului hainelor în autobuze de către autorități, și tot din acest fel de promova la nesfârșit trei of-uri clișeistice intră și această variantă de Ice Bucket Challenge (IBC) numită "Vreau și eu autostradă".

Omul de afaceri cu pricina și-a plătit nu doar metrul de autostradă, ci și o întreagă producție video și de marketing, scopul fiind stimularea viralizării. Noua generație nu mai crede decât în clickuri și viralizări. Sigur că "autostrada" e o lipsă suferită de mulți români, dar e și o himeră cu care ne-au alimentat partidele până acum - și am tot cheltuit fără cap pe zeci-sute de planificări de autostradă tocmai pentru că ne-am jucat de-a imaginea, și nu s-a căutat o planificare strategică a infrastructurii.

Acum jocul de imaginea cu autostrada (câștigul fiind unul social-politic important pentru acel om de afaceri, oricât ar nega că nu e așa) e tot de sus în jos. Dar vine din mediul privat de data asta, spre uimirea politicianului tradițional. Efectul nu e mult diferit. Infrastructura CFR sau străzile existente nu sunt îngrijite. Dar vindem la nesfârșit abureala că toate ni se întâmplă pentru că nu avem autostradă. Se întâmplă ȘI de asta, nu doar din cauza asta. Ca să nu mai zic că atunci când nu ai infrastructură pusă la punct, dacă te apuci s-o faci trebuie să gândești cu doi pași îainte, adică să mizezi pe un transport prietenos cu mediul și pe inhibarea gonetului ca-n Mad Max cu mașini vechi cu numere de Bulgaria.

(Campania globală IBC a adunat cam 100 de milioane de dolari împotriva unei boli neuro-motorii - la nivel SUA, ca să nu mai zic global, asta este extrem de puțin. O astfel de campanie strânge, după un succes, mult mai puțin decât ar trebui să aloce, fără comentarii, un guvern în mod direct).

Alte exemple de politici de sus în jos:

  • apărarea băncilor și firmelor de asigurări fără să se pună minime întrebări dspre conduita lor.

  • PSD a mușamalizat scandalul dublului standard în supermarketuri (acum îi dă patriotic cu aprozarele dl Dragnea, dar acum un an tăceau chitic). Nici tabăra cealaltă n-a fost interesată să facă subiect de dezbatere națională modalitatea în care ne aprovizionăm și mâncăm. Ca să nu mai zic că rama întreagă e falsă pentru că singura problemă e nua economică: disproporția de forțe dintre retail și producători pe care nu o combați cu idei vintage

  • până și poluarea e de sus în jos - zeci de clienți și firme poluatoare sau creatoare de disconfort (imobiliare urbane) sunt susținute pentru călărirea cetățeanului - în scandalul Apanova, toată lumea bună a ținut cu multinaționala, nu cu întrebările timide guvernamentale care susțineau cu date oficiale că s-au încălcat standardele etc.

Exemple se pot găsi cu duiumul.

Nu suntem o țară cu susul în jos. Suntem o țară care se face de sus în jos. Iar "sus" nu sunt pașoptiști cu intenții măcar onorabil burgheze, ca în perioada progresistă a acestei clase, ci o serie de elite politico-business-birocratice, flancate de o masă de aspiranți precari dar "de dreapta" de-a dreptul reacționare, puțin educate, teribil de auto-centrate, neatente la chiar lumea pe care pretind că vor să o copieze, lumea vestică. De altfel au și început să o perceapă ca pe o zonă "amenințată de socialiști" care vor să strice moștenirea lui Reagan. În loc de forme fără fond, avem o societate creată inconsistent inclusiv la nivelul de suprafață, chiar modelele și aspirațiile sunt create în contratimp, fără minimă luciditate. Multe din aceste inconsistențe cu fundament reacționar stau și la baza PSD, mare creator de caste și de rentieri, incapabil însă de administrare reală și de plan politic autentic. Nu avem o situație ”forme fără fond”, avem ”uniforme fără fond”, înregimentări în războaie fără sens economic, popular, social.

P.S. Cel mai la modă este controlul privat de sus în jos prin intermediul facebook. Deși încrederea în facebook și în maniera lui de a face curățenie s-a erodat bine în anii din urmă, la noi Facebook e o garanție anti-PSD, ceea ce e infantil de-a dreptul. Cenzura privată pare să fie susținută iarăși, la noi, de un imaginar popor progresit. Cu așa progresism, o să ne exprimăm curând prin bilețele, ca la clasele primare.


Distribuie articolul

Urmărește știrile Vox Publica și pe Google News

Mai multe știri din Actualitate