În mod normal, țara noastră este pregătită în acest moment pentru ca cineva, parcă nici nu mai contează cine, să stingă lumina. Sau să tragă apa. Sau să se uite a silă pe gemulețul de la avionul low-cost care îl duce departe, departe de aici.
Ce vremuri trăim… O clasă politică de o nesimțire pantagruelică, a cărei singură menire pare a fi acum să spulbere tot ce a mai rămas din și așa mizera urmă de speranță că odată, cândva, ne va fi mai bine. Căci asta este crima cea mai mare pe care o execută toți nemernicii pe care îi vedem într-o deșănțată expunere
În mod normal, țara noastră este pregătită în acest moment pentru ca cineva, parcă nici nu mai contează cine, să stingă lumina. Sau să tragă apa. Sau să se uite a silă pe gemulețul de la avionul low-cost care îl duce departe, departe de aici.
Ce vremuri trăim… O clasă politică de o nesimțire pantagruelică, a cărei singură menire pare a fi acum să spulbere tot ce a mai rămas din și așa mizera urmă de speranță că odată, cândva, ne va fi mai bine. Căci asta este crima cea mai mare pe care o execută toți nemernicii pe care îi vedem într-o deșănțată expunere a propriilor lor tupeuri pe toate ecranele TV: ne omoară speranța, ne ucid (oricum) firava credință că putem privi cu un stingher optimism spre viitoru pentru noi, pentru ăștia mici ai noștri.
Băsescu, dovedind o stupefiantă desprindere de realitatea minimă, și-a ales ca slogan ceva cu, mi-e și rușine să asociez sintagma cu jenantul nostru președinte, bunul simț. Cât de departe am putut ajunge noi, ca națiune, superb reprezentată de pitecantropul președinte care decide să candideze sub stindardul bunului simț? El, tocmai el, cel care a executat cu o naturalețe desăvărșită cel mai diureic mandat de șef de stat din istoria nesimțirii prezidențiale…
Geoană scuipa cu sânge puroiat pe putregaiurile de la PDL la nici o saptămână după ce oamenii lui rupeau ușa la Vasile Blaga să le mai dea niscaiva fonduri pentru (sanchi) dezvoltare, aruncând PSD-ul într-un ridicol înălțător.
Boc a reușit să devină zilele astea cel mai eșuat specimen de politruc cu funcție din istoria milenară a pulimii române. Ușorul rictus de vai de capul lui cu care îl priveam până acum s-a transformat impecabil într-o încruntare vomitivă și perpetuă.
Liberalii se bat cu pumnul în pieptul lor mai firav decât susținerea lui Crin în propriu partid și se laudă că au reușit să dea jos Guvernul, uitând suav că țării i se rupe de cine o conduce atâta vreme cât este condusă prost. Săgeata liberală a intrat adânc în curul Guvernului Boc, secționând însă pe traseu și buca flască a poporului român.
Încep să nu mai înteleg nimic din ce caut io în lumea asta. Și de ce mă încăpățânez să conving lumea că, totuși, trebuie să meargă la vot. Am obosit să mai fac asta… Am obosit…
Am cam pierdut parola la poporul român…
Nota: Postarea a aparut initial pe chinezu.eu. Dar nu stiu din ce ratiuni, am simtim ca merge la fix si aici pe voxpublica.
