Autoritatea trigger-happy

Dacă acceptăm că statul este deținătorul monopolului asupra violenței legitime atunci trebuie să pornim de la premisa că statul este suficient de responsabil pentru a nu abuza și pentru a limita numărul greșelilor. Că reprezentanții statului (democratic) dau dovadă de suficientă rațiune și respect față de proprii cetățeni pentru a nu folosi violența decât în cazuri extreme, situații în care trebuie salvate vieți sau prevenite dezastre de amploare. Avem de-a face cu un fel de calcul judicios (sau cinic, numiți-l cum vreți) al costurilor și beneficiilor.
Or, atunci când însuși președintele țării, flancat de ministrul de interne, îi îndeamnă pe polițiști să pună mâna "mai repede" pe arme și să le folosească cu încredere te poți gândi că au motive să lanseze astfel apeluri. Că or fi apărut la Palatul Cotroceni sau la ministerul de interne statistici care spun că numărul infractorilor periculoși a crescut teribil de mult iar foarte mulți cetățeni onești riscă să cadă victime. Nu am văzut astfel de documente. La Palatul Cotroceni nu a fost înființată nicio comisie care să ajungă la concluzia că România se transformă încet-încet într-un teritoriu neguvernabil după model somalez. Nici de la Interne nu a apărut vreunul dintre acei domni cu fireturi care să ne spună cu cifrele în față că trăim în raiul infractorilor. Ba din contră, politicieni și polițiști deopotrivă, îți vor explica cu un zâmbet satisfăcut că raiul ăla e peste Dunăre, în Bulgaria, unde clanurile mafiote își fac de cap iar crimele sunt la ordinea zilei. În România, eeeee, în România e altceva. La noi nu e la fel.
Cu toatea astea, președintele a simțit nevoia să trateze polițiștii de timiditate iar ministrul să plângă pe umărul bieților reprezentanți ai legii obligați să completeze prea multe hârtii atunci când folosesc totuși armele. Există așa un fel de regret, de nostalgie falsă după eroul în uniformă din filme sau benzi desenate care îi pedepsește pe nenorociții care ne fac viața grea. Este cumva de înțeles la nivelul cetățeanului a cărui percepție este că situația se înrăutățește însă când șeful statului sau ministrul de interne suferă de sindromul Bruce Willis e grav.
Nu e clar încă ce s-a întâmplat zilele trecute la Brăila, la scurt timp după declarațiile președintelui. Un lucru e însă sigur. Un om și-a pierdut viața. În treacăt fie spus, explicațiile furnizate de reprezentanții poliției sunt halucinante. Citez dintr-o știre NewsIn: "Unul dintre gloanțe se pare că a ricoșat dintr-un pneu și a pătruns în autoturism, rănind în zona capului pe brăileanul P. Sorin, șoferul mașinii, cunoscut de polițiști ca făcând parte dintr-o grupare infracțională". Așadar glontele a intrat în pneu, a trecut prin podeaua mașinii apoi s-a oprit în craniul acelui individ care refuzase să oprească mașina la semnalul polițiștilor. Închipuiți-vă traiectoria proiectilului. Sincer, declarația respectivă mă face să mă gândesc la teoriile despre moartea lui JFK .
Merita respectivul să moară? Nu pe el îl căutau polițiștii. Cel puțin nu în momentul ăla. Ce rost are precizarea că făcea parte dintr-o grupare infracțională, câtă vreme, repet, nu el era cel vizat de polițiști. Oricum am da-o, la Brăila a avut loc un accident teribil cu consecințe ireversibile. Care este beneficiul societății? Niciunul.
La ora când scriu rândurile astea, la Realitatea FM are loc o dezbatere despre metodele de lucru ale poliției. Printre ascultătorii care intervin sunt și unii care speră ca poliția să îi împuște "în cap" pe infractori la cea mai mică ridicare de sprânceană. Asta e rezultatul exasperării față de ineficiența statului dar și un semn că președintele a găsit un teren fertil pentru fanteziile sale justițiare.
Să fim bine înțeleși. Poliția trebuie să își facă datoria iar dacă sunt probleme procedurale, ele trebuie rezolvate. Faptul că domnul Nica se plânge în loc să vină cu soluții nu face decât să îl plaseze undeva în zona ridicolului. Nu ar fi prima oară. Problema constă în mesajul pe care autoritățile îl transmit societății. Ceea ce ne spun președintele și ministrul de interne este că statul român abandonează. Că nu poate mai mult. E incapabil să găsească metode mai puțin letale pentru rezolvarea problemei infracționalității. Este incapabil să prevină și să limiteze fenomenul și atunci apelează la soluția simplă. Statul deține monopolul violenței legitime dar nu și pe cel al competenței. Sau al responsabilității sau pe cel al inteligenței. Detalii aflați de la familia cetățeanului Sorin P.
P.S. Între timp ministrul de interne a fost demis. Unul dintre motive este, spune premierul, faptul că domnul Nica "a scăpat strada de sub control". Sunt foarte curios daca următorul ministru va fi mai coerent. Gândiți-vă numai la circul din ianuarie când PSD a fost incapabil să numească un ministru de interne timp de mai multe săptămâni. Amintiți-vă și de numele vehiculate atunci. Brrr!