Ieri ar fi trebuit să se ia o decizie privind următoarea dezbatere între candidații la președinție. Nu știm încă detaliile. Nu știm clar când și unde va avea loc întâlnirea, cine va participa și cine va fi moderatorul. Staff-urile de campanie se comportă de parcă ar avea de pregătit conferința de la Yalta și nu o confruntare electorală în România. <strong>Moderatorul</strong> S-a discutat intens, după întâlnirea de la Cluj dintre Crin Antonescu și Traian Băsescu, despre performanța moderatorului. S-a spus că a fost prea retras, prea puțin prezent, că nu s-a impus în fața celor doi,
Ieri ar fi trebuit să se ia o decizie privind următoarea dezbatere între candidații la președinție. Nu știm încă detaliile. Nu știm clar când și unde va avea loc întâlnirea, cine va participa și cine va fi moderatorul. Staff-urile de campanie se comportă de parcă ar avea de pregătit conferința de la Yalta și nu o confruntare electorală în România.
Moderatorul
S-a discutat intens, după întâlnirea de la Cluj dintre Crin Antonescu și Traian Băsescu, despre performanța moderatorului. S-a spus că a fost prea retras, prea puțin prezent, că nu s-a impus în fața celor doi, că i-a lăsat prea liberi. Eu cred că această discreție a folosit pentru ceea ce până la urmă s-a dovedit o dezbatere relevantă. O dezbatere în care nu numai că am auzit opinii despre subiecte "mari" (da, s-a discutat si despre altceva decât despre viața personală a candidaților) dar am avut prilejul să vedem pentru prima oară candidații puși în situații dificile. Am putut să facem comparații. Să le urmărim reacțiile și să ascultăm frânturi din programe. Atât cât a fost posibil pe durata unei ore.
Deși a fost o alegere de ultim moment, Mihnea Măruță a făcut o treabă foarte bună. A arătat că se poate și altfel. A evitat să se afirme în exces, să le dea sfaturi candidaților, să se bată pe burtă cu ei. A înțeles foarte bine că nu despre el este dezbaterea. Întâmplarea, poate prea puțin remarcată în blogosferă, face ca Mihnea să fie și primul blogger care moderează o întâlnire la acest nivel. Și a făcut-o elegant și eficient. În ceea ce mă privește, cred că modelul Măruță a fost foarte bun și trebuie păstrat.
Participanții
Cred că participarea trebuie limitată la primii trei candidați din ierarhiile stabilite de institutele de sondare a opiniei publice. Oricât de "aranjate" ar fi sondajele apărute în ultimele săptămâni, toate sunt de acord asupra unui punct: Crin Antonescu, Traian Băsescu și Mircea Geoană sunt pe primele locuri. Iar prezența lor acolo nu este întâmplătoare. Cu toții au în spate cariere politice pe care și le-au construit de-a lungul multor ani. Nu au ajuns favoriți în cursa prezidențială peste noapte. Au reușit să își convingă în primul rând partidele că merită sprijin iar asta se traduce prin legitimitatea oferită de procentele fiecărei formațiuni politice parlamentare în parte. Legitimitate care acum se transferă asupra candidaților. Faptul că fiecare dintre cei trei dispune de resurse foarte mari pentru campanie (includ aici resurse de orice natură: munca anonimă lipitorilor de afișe, sprijinul financiar, outlet-urile media subordonate politic etc ) este o consecință a succesului lor politic de până acum și nu un rezultat al cine știe cărei întâmplări fericite. Nu comentez aici calitatea vreunui proiect politic.
Geoană, Băsescu și Antonescu reprezintă aproape 80 la sută din electoratul românesc și singurii candidați cu șanse de a intra în turul doi. Nu cred că are rost să pierdem vremea cu viziunea despre politică externă a lui Eduard Manole.
Utopii și procente
Să fim bine înțeleși! Democrația nu este vătămată în vreun fel. Domnii Potârcă, Vadim Tudor, Cernea și ceilalți au avut la dispoziție aceeași Românie ca și domnii Geoană, Antonescu sau Băsescu. Dacă aveau vreun vis secret să devină șefi de stat, ar fi trebuit să se pregătească din timp. Să își construiască o carieră politică serioasă care să le facă viața mai ușoară în această campanie. Dacă electoratul nu împărtășește fantezii ecologist-seculare sau vise naționalist-vetuste, responsabilitatea aparține exclusiv candidaților care propun așa ceva. Nu e nicio conspirație, niciun aranjament ocult și nici vreun plan ascuns prin care vreunui "ales" să i se creeze condiții favorabile. Sigur, mai e și varianta în care viziunea propusă de candidații de loc 4-12 ar fi prea îndrăzneață pentru provincialismul românesc. Să mai așteptăm. Iar până atunci să nu irosim timpul poporului.
Dar cu ungurul ce-ați avut?
Un caz aparte este cel al lui Hunor Kelemen. Nu am înțeles niciodată foarte clar de ce UDMR continuă să se arunce în bătăliile prezidențiale. Cred este vorba despre o modalitate bizară de a-și flata propriul electorat dar, mai ales, de a sublinia diferența și refuzul unui compromis pragmatic.
Prezența prin campaniile prezidențiale a acestor domni elegant-infoensivi din comunitatea maghiară face un uriaș rău noțiunii de integrare și dialog interetnic. În felul acesta candidații români sunt scutiți de orice obligație de a se adresa electoratului maghiar iar UDMR își vede protejat teritoriul simbolic de care depinde existența sa politică. Aștept cu interes un candidat serios la președinție de origine maghiară care să fie însușit fără rezerve de un partid românesc. Ca un pas intermediar, aș vrea să văd măcar unul dintre candidații de acum sau din 2014 ținând un discurs onest în limba maghiară. Câtă vreme la nivel politic românii și maghiarii își vor respecta teritoriile după modelul societăților de cablu tv care își împart orașele, România va rămâne în Balcanii de care tot fuge prin seminarii și eseuri savante. De aceea cred cu tărie că domnul Hunor Kelemen trebuie ignorat în dezbaterile electorale. Dacă vor voturile maghiarilor, domnii Antonescu, Băsescu și Geoană ar trebui obligați să le câștige. Așa cum fac și cu voturile din Vaslui și Gorj.
Hayssam, absent din parlamentul de la Moscova
Cred că era esențial să mai existe cel puțin o dezbatere între principalii candidați pentru postul de la Cotroceni în afara previzibilei întâlniri G12 de vineri de la TVR. În ultimele săptămâni s-au lansat tot felul de petarde de campanie iar în întâlnirea Băsescu-Antonescu nu s-a făcut prea mare caz de petele biografice ale celor doi. Nu a fost un lucru rău însă încă mai sunt răspunsuri de dat, sau, de ce nu, de repetat. Mai ales că, până acum, Mircea Geoană s-a ferit de orice context în care ar fi fost cu adevărat pus în dificultate.
Nu cred că întâlnirea dintre cei trei trebuie să se transforme în vreun Jerry Springer Show. În niciun caz. Temele mari ca educația, sănătatea, reforma constituțională sau starea economiei trebuie discutate în amănunt. Însă pe lângă ele trebuie să le lăsăm principalilor candidați șansa de a spune ce știu unii despre alții. De a se raporta la contracandidați și prin asta la noi.
Urmărește știrile Vox Publica și pe Google News



























