Un sondaj făcut public de BBC arată, la exact 20 de ani de la căderea Zidului, că marea iluzie capitalistă începe să fie privită critic de europeni. 20 de ani de dezamăgiri pentru o mare parte dintre cei eliberați.
Doar 11% dintre persoanele intervievate in 27 de tari considera ca economia capitalista functioneaza corect. Pentru 51% dintre respondenti, o reglementare mai dura si reformarea sistemului sunt necesare pentru corectarea esecurilor cu care s-a confruntat capitalismul de-a lungul timpului.
Doar in doua tari - Statele Unite (25%) si Pakistan (21%) - peste 20% dintre raspunsuri
Un sondaj făcut public de BBC arată, la exact 20 de ani de la căderea Zidului, că marea iluzie capitalistă începe să fie privită critic de europeni. 20 de ani de dezamăgiri pentru o mare parte dintre cei eliberați.
Doar 11% dintre persoanele intervievate in 27 de tari considera ca economia capitalista functioneaza corect. Pentru 51% dintre respondenti, o reglementare mai dura si reformarea sistemului sunt necesare pentru corectarea esecurilor cu care s-a confruntat capitalismul de-a lungul timpului.
Doar in doua tari - Statele Unite (25%) si Pakistan (21%) - peste 20% dintre raspunsuri au aratat ca sistemul capitalist functioneaza bine in forma sa actuala. (mai mult)
Thomas Brussig scrie azi, cu ocazia celor 20 de ani care au trecut peste ruinele Zidului - o perspectivă deprimată, lucidă care se potrivește cu sondajul de mai sus... Preiau articolul tradus în română de pe presseurop.eu:
Vestul, deși conștient de neconstituționalitatea sa, a ținut să păstreze Legea fundamentală [din 1949] și a respins orice dezbatere, argumentând că nu este momentul pentru "experiențe aventuroase". Capitala a fost transferată la Berlin și am primit pactul de solidaritate, dar altfel motto-ul era "în Vest, nimic nou". Reunificare ? Un cuvânt, două minciuni. Nu a fost nici o "reunificare", deoarece Germania între frontierele din 1990 nu a existat niciodată înainte. Și o alipire nu este o unificare. "Capitalismul nu a învins, proclama un graffiti în 1990, asta-i tot ce a mai rămas".
Problema unității germane este un teren minat. În Est, șocul unității și consecințele acesteia rămân tema numărul unu; în Vest se ocolește subiectul. Și cum nici Estul, nici Vestul nu se bucură de unitate, țara trăiește în stânjeneală. Unitatea se făcuse cu atâta speranță și încredere, atâtea sentimente pozitive unul față de celălalt ! Și acum ?
Fiecare generație cu revoluția ei. A fost 1968, apoi 1989. La ritmul acesta, ar fi totuși momentul... Și de data aceasta am putea pune pe masă ce măturasem sub covor în 1990.
(mai mult)
Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca
