Sunt la ghișeu, vreau să plătesc o amendă de circulație. Funcționara mă privește plat, e grevă. Fir-ar, am uitat. Doamnă, dar eu deja am întârziat la serviciu, altadată nu știu când mai pot să-mi iau liber două ore. Nu-i pasă, protestul meu pălește în fața grevei cu care se îndeletnicește. Dar de ce faceți grevă, întreb și eu nătâng, ca să împrăștii tăcerea. Pentru că nu se mai măresc salariile. O spune pe un ton atât de convins, încât nu îndrăznesc să mai continuu conversația. Plec, dar plec nervos. Mă urc în mașină. Un dobitoc mă depășește pe
Sunt la ghișeu, vreau să plătesc o amendă de circulație. Funcționara mă privește plat, e grevă. Fir-ar, am uitat. Doamnă, dar eu deja am întârziat la serviciu, altadată nu știu când mai pot să-mi iau liber două ore. Nu-i pasă, protestul meu pălește în fața grevei cu care se îndeletnicește. Dar de ce faceți grevă, întreb și eu nătâng, ca să împrăștii tăcerea. Pentru că nu se mai măresc salariile. O spune pe un ton atât de convins, încât nu îndrăznesc să mai continuu conversația. Plec, dar plec nervos. Mă urc în mașină. Un dobitoc mă depășește pe linia de tramvai, îmi taie fața și se proțăpește în fața mea la semafor. Polițistul din intersecție privește dezinteresat scena. Își aranjează banderola albă de pe braț. Și el e în grevă. Mă apucă damblaua, încep sa claxonez, să înjur, sar din mașină, îi smulg oglinzile dobitocului. El, o matahală, se dă jos. Îi ia ceva vreme pentru că e mare. Un adevărat uriaș, o gorilă cu carte de identitate. Instinctul de suprviețuire îmi spun să fug. Sunt un Forrest Gump pe străzile Bucureștiului, alerg neîncetat, nu simt nici ploaia, nici sudălmile celor pe care îi dobor în goana mea fără țintă. Mă opresc doar atunci când inima este pe cale să-și găsească drumul eliberator prin stern. De fapt, nu mă opresc, mă prăbușesc. O doamnă în vârstă încearcă să mă ajute să mă ridic. Suntem în fața unui spital. Ce noroc, capul îmi vâjâie și spun cuvinte fără sens. Doctorul din camera de gardă se uită la mine. Am mai văzut undeva privirea asta plată. Încerc să-mi amintesc unde, dar nu reușesc. E grevă. Doamna în vârstă îl roagă să se uite totuși la mine. Aud ceva cu tralalala. Cred că se vorbește tot despre mine. E grevă, iar asta nu e o urgență. Sună un telefon, e al meu, îl recunosc după tonul de apel, o piesă Franz Ferdinand. E șeful, zice că am întârziat o oră la nu știu ce ședință. Urlă. Urlă din nou. Appoi, tăcere. Doctorul ne invită să plecăm. Doamna în vârstă mai încearcă o dată, timidă, să-l convingă. Deja nu ne mai ascultă. Odată ieșiți, doamna mă sfătuiește să mă duc acasă. Da, mă duc acasă. Știi unde stai? Știu, vreau acasă. Azi mă duc acasă. Și mâine stau acasă. Să moară de ciudă șeful meu, dar și poimâine tot acasă o să fiu.
Mai sus am încercat un mic exercițiu de imaginație, e drept, nu tocmai cel mai reușit, doar în filme o ia cineva razna atât de ușor. Dar hai să vedem ce a vrut să spună autorul. Să presupunem că ești angajat în mediul privat, iar mâine ai de plătit o amendă, vrei să-ți internezi bunicul în spital sau îți duci copilul la o școală unde va sta degeaba. Oare poți să empatizezi cu bugetarii greviști? Mie îmi este foarte greu. Voi enumera, cu riscul de a fi înjurat, câteva motive. Înainte de asta (deși cei care vor înjura nu o vor lua în considerare), fac precizarea că sunt conștient că există și bugetari buni, fără de care viața noastră, a angajaților din economia adevărată, ar fi imposibil de imaginat. În fine, să vedem motivele mele:
-Au ales comod jobul la stat, mai prost plătit, dar mult mai sigur decât cel din mediul privat.
-Se complac într-un mediu în care concurența este doar un cuvânt lipsit de conținut.
-Au ales să fie reprezentați de tot felul indivizi, lideri sindicali, preocupați doar de propria înavuțire. Din când în când, le urmează chemările, exclusiv când vine vorba despre greve pentru măriri salariale sau împotriva unor reduceri de personal (dacă vreunul dintre ei ar fi pus pe masa statului un plan de restrcturare prin care să se sacrifice n locuri de muncă, dar cei rămași să trăiască mai bine, probabil că ar fi fost alungat cu pietre din fruntea sindicatului).
-Pentru că sparg ușa după opt ore de program.
-Pentru că șpaga este în floare la stat, nu în mediul privat, și nu o iau calculatoarele, ghișeele sau ghiveciurile cu flori, ci oamenii.
Azi e grevă în sistemul bugetar. Eu, ca în fiecare zi, muncesc.
