Majoritatea țărilor din lumea asta, când nu pot să își elibereze cetățenii luați ostatici prin operațiuni speciale, au două opțiuni: fie îi lasă să moară, fie plătesc. Majoritatea plătesc, pentru că se crează mare emoție în țară când moare câte un ostatic pe undeva.
Majoritatea țărilor din lumea asta, când nu pot să își elibereze cetățenii luați ostatici prin operațiuni speciale, au două opțiuni: fie îi lasă să moară, fie plătesc. Majoritatea plătesc, pentru că se creează mare emoție în țară când moare câte un ostatic pe undeva. Normal.
De fiecare dată, însă, statul respectiv susține sus și tare că nu a plătit nici un cent pentru a-și aduce acasă cetățenii. Și asta e normal, pentru că, dacă se află, numărul răpirilor va crește, din cauza doritorilor de recompense din țări nesigure, care pot cu ușurință să își cumpere un kalașnikov. Așa au spus și autoritățile române când au fost eliberați cei trei jurnaliști din Irak. Așa au spus însă și francezii, și italienii și nemții. Or, dezvăluirile jurnalistice ne arată că realitatea stă altfel.
Spre exemplu, vă amintiți că în aceeași celulă cu răpiții noștri, răpitorii din Irak o țineau și pe o jurnalistă franceză, Florence Aubenas? Franțuzoaica s-a împrietenit cu ai noștri și, după fericitul deznodămând, chiar a participat la nunta lui Mișcoci. Cât credeți că au plătit francezii acelorași răpitori ca și în cazul nostru, pentru Aubenas? Zece milioane de dolari, conform unor documente ale autorităților irakiene implicate în negocierea eliberării ostaticilor și obținute de prestigiosul "Times".
Prețurile altor ostatici? Christian Chesnot și Georges Malbrunot, 15 milioane de dolari, la pachet. Italianca Giuliana Sgrena a costat Roma șase milioane de dolari. Acestea erau sumele care se plăteau atunci,prin 2004-2005. Ulterior, prețurile au mai scăzut, deoarece și răpirile deveniseră mai dese.
Presa occidentală a scris chiar la eliberarea jurnaliștilor români, în 2005, că s-ar fi plătit o răscumpărare. Nastasiu zice că 13-14 milioane, din care patru milioane de dolari ar fi dispărut pe drum. Păi, dragi compatrioți, înseamnă că ne-am scos jurnaliștii foarte ieftin! Dacă pentru Aubenas, acelorași răpitori, francezii le-au plătit 15 milioane, iar noi am plătit, deci, pentru trei jurnaliști, vreo nouă-zece milioane, înseamnă că suntem foarte buni negustori. Probabil că negociatorii noștri le-or fi băgat irakienilor textul cu "știți, noi suntem o țară mai săracă, n-avem bani..." sau pe ăla cu "luăm trei, făceți-ne un discount, iar una e femeie, pentru voi nu face nici cât o cămilă", sau chiar pe ăla cu "prietenia istorică româno-irakiană, noi v-am dat tractoare...".
