Îmi trimite aseară I.T.Morar pe mail un filmuleț „cu un cățel”, zice. M-am gîndit că unde mă știe cu doi căței în casă, mai încăpea unul și pe mail. Deschid mailul, mă uit la filmuleț și să leșin de rîs. Era vreo 11 noaptea. Cum n-am obiceiul să rîd de unul singur, mă trezesc în cameră cu doamna mea și cu unul dintre băieți: „S-a întîmplat ceva?”. Le pun și lor filmulețul. Îi ia și pe ei rîsul. (Filmulețul e pe blogul lui I.T.Morar.) Personajele: un cățel și mîna unei – după voce – doamne din Statele Unite. Mîna îi întinde cățelului un
Îmi trimite aseară I.T.Morar pe mail un filmuleț „cu un cățel”, zice. M-am gîndit că unde mă știe cu doi căței în casă, mai încăpea unul și pe mail. Deschid mailul, mă uit la filmuleț și să leșin de rîs. Era vreo 11 noaptea. Cum n-am obiceiul să rîd de unul singur, mă trezesc în cameră cu doamna mea și cu unul dintre băieți: „S-a întîmplat ceva?”. Le pun și lor filmulețul. Îi ia și pe ei rîsul. (Filmulețul e pe blogul lui I.T.Morar.) Personajele: un cățel și mîna unei – după voce – doamne din Statele Unite. Mîna îi întinde cățelului un fel de pufuleț – ăsta e de la mama! – cățelul îl înghite. Mîna îi întinde alt pufuleț – ăsta e de la tata! – cățelul îl înghite. Mai vine un pufuleț – ăsta e de la dl Barack Obama! – cățelul întoarce capul: nu vrea. Chestia asta se repetă de trei ori, iar cățelul refuză tot mai indispus pufulețul de la Barack Obama.
Cum s-a întîmplat asta? Ca deținător a doi cîini de dimensiuni apropiate celui din filmuleț, cred că din două una: ori că pufulețul pentru Obama a fost tincturat cu ceva care nu-i plăcea cățelului, încît întorcea tot mai dezgustat capul, ori că, cine știe, cățelul nu l-o fi plăcînd pe Obama.
(Această postare n-are nici o legătură cu cea anterioară.)