Cînd funcţia bate onoarea

Dacă ne luăm după jalea unei părţi a directorimii de prin ţară, după algoritm, ieşirea PSD-ului de la guvernare va fi însemnată cu o pietricică neagră în cronica acestui partid. Persoane care se văzuseră cu sacrificii în fruntea cîte unei direcţii sau a vreunei trebuşoare locale care are un director în schemă nu prea vor să-şi ia tălpăşiţa din funcţiile recent dobîndite. Au şi apărut semne că demisia de onoare a miniştrilor PSD nu e considerată obligatorie şi pentru ei de directorii locali numiţi politic de prin judeţe. Notabilităţile locale ale PSD-ului au dreptatea lor. Nici nu s-au văzut bine în funcţii şi li se spune că onoarea partidului le cere să demisioneze. Nemulţumiţii din teritoriu cugetă că onoarea trebuia să se manifeste mai devreme, nu cînd mai e puţin şi vin alegerile. Alegeri despre care puţini cred că vor fi cîştigate de Geoană. Că moflujii din partid n-or mai fi putînd de bucurie că s-a rupt cuiul alianţei asta e altceva. Dar moflujii care n-au decît carnetul de partid şi onoarea nu se omoară nici ei după Geoană, pentru mezalianţa cu PDL-ul. În privinţa pedeliştilor dezamăgiţi de coabitarea cu PSD-ul, mă îndoiesc că s-au întors chiuind către Băsescu, chiar dacă ruperea alianţei i-o fi făcut să zîmbească mulţumiţi.