<strong> </strong> Mă gîndesc că dacă jurnaliști, comentatori și bloggeri, care participă la vot și, mai mult, își expun de față simpatiile, își pun aceste întrebări, ba chiar dau și răspunsuri la ele, aș putea încerca și eu să fac asta. Mă gîndesc chiar dacă nu ar fi cumva recomadabil ca „formatorii de opinie”, că astfel nu știu cum să-i numesc într-o singură formulă, n-ar trebui să se autoselecteze dintre cei fără opțiuni politice manifeste sau măcar să intre în „silenzio stampa” pe durata campaniilor electorale, altfel riscînd să fie asimilați propagandiștilor de partid. Mă văd însă obligat
Mă gîndesc că dacă jurnaliști, comentatori și bloggeri, care participă la vot și, mai mult, își expun de față simpatiile, își pun aceste întrebări, ba chiar dau și răspunsuri la ele, aș putea încerca și eu să fac asta. Mă gîndesc chiar dacă nu ar fi cumva recomadabil ca „formatorii de opinie”, că astfel nu știu cum să-i numesc într-o singură formulă, n-ar trebui să se autoselecteze dintre cei fără opțiuni politice manifeste sau măcar să intre în „silenzio stampa” pe durata campaniilor electorale, altfel riscînd să fie asimilați propagandiștilor de partid. Mă văd însă obligat să spun din nou ceea ce am mai spus de nu știu cîte ori, ultima dată în interviul cu amablitatea luat de prietenul Cristian Pătrășconiu, pentru că lumea e puțin atentă la ce scrii și cei spui și trezești, pe nedrept, cu acuzația de instigare la absenteism. Deci, nu îndemn pe nimeni să procedeze ca mine, fiecare este liber să uzeze de acest drept – care nu e însă și o obligație! – după cum crede de cuviință. Deci dacă are la îndemînă un candidat în virtuțile căruia chiar crede, să meargă în pace și să-l voteze. Eu, după o matură judecată cum se spune, nu am așa ceva la îndemînă. Dar poate e lipsa mea, nu a buchetului de candidați! Însă despre asta am scris deja un articol pe www.acum.tv
1. Pe la începutul toamnei, se părea că dl. Băsescu va alerga solitar în cursa pentru prezidențiale, dată fiind calitatea ba subțire, ba controversată a adversarilor dumisale. După aceea, lucrurile s-au mai complicat. Criza economică, criza politică pusă de adeversari și de presă doar în cîrca D-Sale, deși vinovații sînt mai mulți, prelungirea acesteia, care i se datorează, precum și o mulțime de alți factori au făcut ca bătălia pentru prezidențiale să fie mai interesantă pînă și pentru cineva care nu votează! Pentru evaluarea pre-vot de față, m-am ghidat, desigur, după sondajele de opinie publică, prelucrate însă și dincolo de simpla suprafață, deci dincolo de clasamente, pe lectura atentă a presei, pe analiza campaniei electorale în multiplele sale fațete, inclusiv pe internet, pe monitorizarea aparițiilor publice ale candidaților, ba chiar și pe flerul propriu care, cel mai adesea, nu m-a înșelat.
Am vorbit de sondaje și trebuie să spun, de la bun început, că le-am împărțit în două categorii – cele comandate de partide, cele comandate de instituții de presă sau de alte tipuri de instituții fără legărură cu partidele, cum ar fi sondajul realizat de BCS pentru Marsh Copsey & Associates, Inc din Washington DC, în ultima parte din octombrie. Pe cele dintîi, le-am tratat cu suspiciune extremă, pentru că, atunci cînd nu-și anunță candidatul pe primul loc, sigur îl pun pe cel de-al doilea, calificîndu-l în finală, ceea ce, din păcate, nu doar că mărește confuzia opiniei publice, dar compromite o dată mai mult instituțiile de sondare a opiniilor. Pe cele din urmă, le-am tratat în schimb cu foarte multă prudență. Pentru că niciunul nu este fiabil în ceea ce privește diagnosticarea prezenței efective la vot. Cînd scăderea prezenței la urne a fost galopantă în ultimii ani, cînd la cele mai recente alegeri a scăzut în jurul unui sfert din electorat, prezențele la vot estimate de sondaje, care vorbesc de cifre variind între două treimi și trei sferturi din electoratul total, sînt pur și simplu suprarealiste. Nu institutele sînt însă de vină pentru aceste discrepanțe, e un factor „obiectiv”, care ține de diferența dintre ceea ce omul declară la un sondaj și ceea ce face el, în fapt, ca alegător. Nimeni n-a descoperit însă cheia pentru a rezolva acestă situație. Dar sondajele nu sînt inutile! Dacă acestea nu ne pot oferi cifre sigure privind scorurile candidaților, analiza lor în succesiune și comparația rezultatelor oferite de un institut sau altul, tot ne oferă ceva – tendința înregistrată de candidați. Astfel, din vară îcnoace, dl. Băsescu a stagnat multă vreme și a intrat într-o scădere ușoară, dl. Geoană a crescut considerabil, dl. Antonescu a oscilat, înregistrînd în ultima perioadă o creștere ușoară.
2. Din datele pe care le avem, cu toții, acum la dispoziție, putem fi siguri ca dl. Băsescu se califică în finală, însoțit probabil de dl. Geoană. De ce spun probabil? Pentru că nici un sondaj n-a apucat să ia în calcul cîteva evenimente cu posibil impact electoral puternic, cele mai multe legate de numele candidatului PSD. Mă refer la „scandalul rusesc”, la fuga de confruntarea de la Cluj, absență care, dincolo de consolidare imaginii de fricos, i-a oferit nesperata ocazie celui cu care se luptă pentru locului al doilea, dl. Antonescu, să se afirme, precum și ultimul scandal legat de confruntările televizate, care, încă o dată în foarte puține zile, îl pun într-o lumină proastă. Am senzația că chiar staff-ul propriu, cu dl. Hrebenciuc în frunte, îl sabotează! Păi, cînd închei o înțelegere pentru o discuție în cinci și mai chemi doi, pe post de dulăi ai candidatului tău, cum naiba cade aceasta în ochii opiniei publice?! De bună seamă că președintele Televiziunii Române trebuie schimbat – după refuzul transmiterii confruntării de la Cluj, dintre d-nii Băsescu și Antonescu, e a doua boacănă pe care o face doar în aceste ultime zile de campanie, care-l descalifică, din păcate, nu doar pe el, ci și instituția pe care o conduce. Pînă și dl. Geoană ar avea interesul să-i ceară demisia! Laolaltă cu dl. Hrebenciuc, pare să fi complotat împotriva intereselor dumisale prezidențiale. Cred că dl. Antonescu a speculat prompt și inteligent în media această bîlbîială a staff-ului pesedist. Dacă dl. Geoană mai ratează și întîlnirea de vineri cu d-nii Băsescu și Antonescu, mă tem că nu mai poate fi prea sigur de prezența dumisale în finală! Trăim vremuri interesante – în cîteva zile, putem asista la o răstunare a tendințelor! Să fie primit, și așa a fost cea mai plicticoasă campanie dintre toate din ultimii douăzeci de ani.
3. De asemenea, majoritatea sondajelor indică un fapt aparent paradoxal –cîștigătorul primului tur, dat ca fiind de către majoritatea sondajelor dl. Băsescu, are toate șansele să piardă finala! Teoretic vorbind, e foarte posibil, devreme ce cîmpul politic, dincolo de deosebirile dintre partide, este polarizat la maximum între anti-băsescieni și pro-băsescieni. De altfel, diagnostichez o anume derută în cea de-a doua tabără, manifestată printr-o campanie mai slabă, în toate sensurile, comparativ cu cea de acum cinci ani. Criza economică are rolul ei în această ecuație, iar cea politică, pe drept sau pe nedrept, dar nu asta este esențial în diagnosticarea situației, a fost pusă întreagă pe umerii președintelui, care nu e totuși singurul vinovat de asta. Mai constat retragerea stratetigică a unora dintre susținătorii politici și intelectuali ai președintelui, compensată de puternice vocalize ale celor încă alături. Un apel al unui prieten, de pe blogul personal, îmi sună halucinant, de parcă am fi în 1989, nu în 2009. În aceeași tabără, constat și o mare creștere a nervozității – participanți la emisiuni care lasă microfonul și pleacă, tonul mereu răstit, tendința unora de a se băga peste ceilalți participanți etc. Am urmărit, de asemenea, comentariile de pe blogurile de aici, dar și din subsolul articolelor de presă - cele mai violente mesaje vin din tabăra aceasta, urmînd cele dinspre sprijinitorii d-lui Geoană. Cele dinspre postacii d-lui Antonescu au mizat corect, ca efect de contrast, pe mesaje pozitive, de sprijinire a acestuia, mult mai puține fiind cele care atacă adversarii candidatului preferat, dar sînt, totuși, îngrozitor de repetitive, parcă asculți o bandă ce se învîrte în cerc.
4. Da, este posibil ca actualul președinte să piardă în turul al doilea, dar ținînd cont de capacitatea dumisale de mobilizare în situații critice, ca și de comportamentul aleatoriu, dincolo de nucleele dure ale partidelor, ale electoratului românesc, nu e neapărat și obligatoriu. Mai contează, de asemenea, și cu cine se va confrunta în cel de-al doilea tur – pe moment, după amintitul „scandal rusesc”, absența de la Cluj și boroboațele echipei Hrebenciuc – Sassu, dl. Geoană mi se pare un adversar mult mai ușor decît dl. Antonescu. Să vedem, însă, cine va ajunge totuși în turul al doilea! Este sigur, de domeniul evidenței, că, în ultimele patru-cinci zile, dl. Geoană a scăzut, iar dl. Antonescu a urcat, dar este imposibil să evaluam acum, miercuri spre joi noaptea, proporțiile! Cam asta ar ieși, din informațiile avute la îndemînă, și analizate la rece, ca să spun așa! Da, iată, la sfîrșitul campaniei pentru primul tur, am ajuns să trăim, în sfîrșit, zile ceva mai interesante!
Urmărește știrile Vox Publica și pe Google News



























