Pornesc de la premisa că Traian Băsescu ajunge oricum acolo, deci discuția se referă doar la principalii contracandidați.
Am auzit săptămîni în șir teoria că președintele și l-ar dori pe Mircea Geoană în turul doi ca să-l poată bate măr pe liderul PSD. Că s-au făcut chiar eforturi de creștere a lui Geoană în sondaje și în percepția publică, astfel încît Băsescu să se poată confrunta cu el și să-l zdrobească fără drept de apel. După întîlnirea televizată de ieri Băsescu-Antonescu, teoria e repusă pe tapet și din perspectiva prestației lui Crin: dat fiind că liderul PNL a fost un adversar redutabil
Pornesc de la premisa că Traian Băsescu ajunge oricum acolo, deci discuția se referă doar la principalii contracandidați.
Am auzit săptămîni în șir teoria că președintele și l-ar dori pe Mircea Geoană în turul doi ca să-l poată bate măr pe liderul PSD. Că s-au făcut chiar eforturi de creștere a lui Geoană în sondaje și în percepția publică, astfel încît Băsescu să se poată confrunta cu el și să-l zdrobească fără drept de apel. După întîlnirea televizată de ieri Băsescu-Antonescu, teoria e repusă pe tapet și din perspectiva prestației lui Crin: dat fiind că liderul PNL a fost un adversar redutabil pentru președinte, cu atît mai mult și l-ar dori Băsescu pe Geoană în turul doi, pentru că șeful PSD nu are verbul, spontaneitatea și disponibilitatea pentru scrimă ale lui Antonescu și deci va fi mult mai ușor de redus la tăcere.
Poate că au dreptate. Dar poate că Geoană nu va fi atît de ușor de bătut în turul doi. Văd două potențiale probleme:
1. Odată trecut cu bine de 22 noiembrie, Mircea Geoană va fi o miză enormă pentru adevărații sforari ai partidului său. Perspectiva ca Băsescu să iasă președinte, să facă o guvernare de dreapta din ce în ce mai probabilă și să-i condamne la trei ani de opoziție pe social-democrați este de-a dreptul înspăimîntătoare pentru ei. Cu Geoană în turul doi, mă aștept ca Hrebenciuc și Vanghelie să treacă de la pungi cu zahăr și făină la mii de euro băgați în plic. Lupta va fi pe viață și pe moarte. Nu persoana sau personalitatea lui Geoană interesează aici, ci fantastica mașină de vot a PSD care, chiar dacă la mustață, o poate înfrînge pe cea a democrat-liberalilor.
2. Băsescu are a se teme de verbul și fandările lui Crin cînd vine vorba de confruntările televizate și de electoratul urban, un pic mai analitic. Numai că acesta nu iese în număr mare la vot. În schimb, în mediul rural sau în orașele mici mobilizarea e semnificativă. Și invers proporțională cu privitul la televiziunile de știri. E greu de cuantificat rezultatul atunci cînd lupta se duce în teren, prin armatele de activiști: performanța concurenților e strigată de mulțimile de susținători, ajutate de artificii, baloane colorate și stimulente materiale, dar nu e dovedită de concurenții înșiși prin luptă dreaptă, corp la corp. Ca atare, n-aș vedea multe motive de fericire în tabăra prezidențială.
Sigur că și o intrare a lui Antonescu în turul doi prezintă riscuri, dar parcă ceva mai mici. Angrenajul electoral al PNL e departe de cel al PD-L, așa că o mobilizare eficientă a portocaliilor are șanse mai mari de reușită. Mult mai mari ca în cazul luptei cu PSD, în orice caz. Pe urmă, confruntarea de ieri de la Cluj nu trebuie judecată ca matrice: la o discuție aplicată și ceva mai profundă despre diplomație, UE, chestiuni sociale sau de politică externă, Băsescu se poate dovedi mai bine pregătit sau măcar mai eficient în utilizarea artificiilor de discurs pe aceste teme. În fine, cîteva runde de înfruntări electorale între Băsescu și Antonescu, faptul că devin principali parteneri de dialog, pot pregăti într-un fel terenul pentru din ce în ce mai probabila guvernare de dreapta de după 6 decembrie.
Dar, ca să nu privim lucrurile din perspectivă exclusiv băsesciană, o intrare a lui Crin în turul doi ar putea mobiliza o parte din electoratul de dreapta la vot. Și, poate și mai important, îi va semnala acestuia că are de ales între doi candidați cu orientări – cel puțin declarativ – relativ asemănătoare, ceea ce poate da ceva intensitate și substanță unor dialoguri prea puțin axate pe programe și prea mult pe populism ieftin.
