Campania e a lor. Dezamăgirile sînt ale mele.
În primul rînd, isteria și haosul discursiv al taberelor de susținători. Apropierea alegerilor parcă i-a aruncat pe toți în oala cu apă fiartă. Se sare la beregată, se încleștează dinții și nu se mai lasă pînă la finalul emisiunii. Chestia asta se folosește de obicei atunci cînd argumentele nu mai sînt de-ajuns și încerci să-ți emoționezi adversarul ca pe urmă să-i aplici o lovitură decisivă, profitînd de furia, uimirea sau tristețea lui, după caz. Acum însă e la liber, fără discernămînt, după părerea
Campania e a lor. Dezamăgirile sînt ale mele.
În primul rînd, isteria și haosul discursiv al taberelor de susținători. Apropierea alegerilor parcă i-a aruncat pe toți în oala cu apă fiartă. Se sare la beregată, se încleștează dinții și nu se mai lasă pînă la finalul emisiunii. Chestia asta se folosește de obicei atunci cînd argumentele nu mai sînt de-ajuns și încerci să-ți emoționezi adversarul ca pe urmă să-i aplici o lovitură decisivă, profitînd de furia, uimirea sau tristețea lui, după caz. Acum însă e la liber, fără discernămînt, după părerea mea. Fiecare sare ca ars de la a doua frază rostită și începe un tip de atac care variază de la "de ce ai bască/de ce n-ai bască" pînă la "mă-ta-i curvă!". Am avut parte de invitați la emisiune care s-au certat pe folosirea lui "decît" în loc de "doar". "Ești prea tînăr ca să fii așa arogant". "Oi fi tu vreo profesoară – dai și meditații ?". Alții au reușit să ajungă de la relația Guvern-Parlament la averile personale și au sfîrșit amenințîndu-se reciproc cu procesul. O sumedenie de alte exemple vedeți zilnic la televizor. Ce vreau să spun e că tipul ăsta de atac ultra-personal – la cuvintele folosite, familie, frizură sau mașina din parcare – e de natură să abată în primul rînd atenția ascultătorului/telespectatorului, care nu mai înțelege nimic din aceste salturi peste logică și trage concluzia "asta-i clasa politică, toți sunt varză" și se scufundă și mai tare în deja celebra scîrbă de politică și vot.
În al doilea rînd, sărăcia temelor. M-am săturat ca de mere acre să mai aud că PSD a fost dat afară de la guvernare, că premierul Johannis e susținut de "alianța Grivco" sau că se încearcă fraudarea alegerilor. Cu unele excepții, trimișii la înaintare ai partidelor duc lipsă de discernămînt în folosirea "pachețelelor" - acele recomandări de strategie și teme de discuție primite zilnic de membrii partidelor de la consultanții lor. Cei mai mulți le recită ca papagalii, fie că au sau nu legătură cu tenma, în loc să le strecoare la momentul oportun sau pur și simplu să fie creativi pe cont propriu. Așa că de aici pînă la prima situație, cu săritul la beregată, mai e doar un pas, și ăla foarte mic.
Cele de mai sus sînt valabile pentru mai toată lumea. PDL se remarcă prin ceva în plus zilele astea - nu înțeleg noua lor tactică de a ataca jurnaliștii și de a pleca din emisiuni. Aruncatul microfonului și părăsirea platourilor s-ar dori, mi-a explicat cineva, un statement, o declarație de principii: nu am venit aici să fiu atacat din 5 părți și ca atare plec, ca să nu vă dau satisfacție și să nu iau parte la jocurile voastre murdare. Am însă o problemă cu asta: de ce Sulfina poate și TRU nu ? De ce Boureanu strigă pînă-i acoperă, iar Cristian Preda se ridică de la masă ? De ce Boc trîntește receptorul, iar Valeriu Stoica poate rămîne calm ? Lăsînd la o parte că, strict din punct de vedere al reprezentării parlamentare", 3 la 1 e exact configurația momentului, nu stiu dacă îmi inspiră prea multă încredere politicieni care se manifestă ca și cum ar sta prost cu nervii... Poate că prefer să-i văd acoperiți de adversari dar încercînd măcar să țină capul sus, să nu se predea fără luptă.
Există și ideea că sărind la beregata moderatorului subliniezi complicitatea televiziunilor cu adversarii și interferența mogulilor în decizia editorială. Personal am alergie la acest gen de băgat lumea în aceeași oală și la refuzul de a-i da credit jurnalistului că poate gîndi și cu capul lui. La urma urmei, dacă ești așa convins că îți este dușman, nu-l frecventa, poate că asta va da mai mult de gîndit publicului. Pe urmă, mai e ceva în legătură cu asta, care m-a scos din pepeni întotdeauna, l-aș numi principiul "99 la 1" – dacă împrumuți pe cineva cu bani de 99 de ori iar o singură dată nu ai sau nu poți, te va ține minte și îți va purta pică pentru acea unică ocazie. Orice opinie contrară sau orice întrebare care trimite la capitole de discuție nedorite de ei sînt taxate imediat ca partizanat politic, chiar dacă luni și ani de zile n-ai primit nici o acuzație pe tema asta. Sînt manifestări de mania persecuției și, repet, zău dacă am încredere în politicienii care, în loc să-și poarte războaiele între ei, încearcă să tîrască moderatorul pe cîmpul de luptă.
