Există un afiș care a împânzit toate bulevardele, străzile și ulicioarele din toată România. În afiș este vorba despre referendum și despre Traian Băsescu. Acest lucru - m-am trezit ciripesc, ca un papagal ce sunt – este de mai multe ori incorect. O dată, pentru că Traian Băsescu candidează ca președinte, deci ar trebui să-și facă doar campania de pe afișul vecin, cel în care ne invită să-l votăm. Traian încalecă, însă, și al doilea cal și defilează de două ori prin fața ochilor holbați ai nației, dînd cu tifla celorlalți candidați dotați cu un cal. Apoi,
Există un afiș care a împânzit toate bulevardele, străzile și ulicioarele din toată România. În afiș este vorba despre referendum și despre Traian Băsescu. Acest lucru - m-am trezit ciripesc, ca un papagal ce sunt – este de mai multe ori incorect. O dată, pentru că Traian Băsescu candidează ca președinte, deci ar trebui să-și facă doar campania de pe afișul vecin, cel în care ne invită să-l votăm. Traian încalecă, însă, și al doilea cal și defilează de două ori prin fața ochilor holbați ai nației, dînd cu tifla celorlalți candidați dotați cu un cal. Apoi, Băsescu, recte o instituție a statului, intervine în campania pentru referendum: conform cutumei, dar și a recomandărilor Uniunii Europene, o autoritate publică nu trebuie să influențeze sensul votului într-un referendum; campania instituțiilor publice trebuie să se rezume la informare, punct. Ori Traian ne privește isteț-chiorâș și ne instigă la ură antiparlament cu un "de data asta nu scapă"; ar fi fost ok pentru Traian, dar ce te faci că el e, totodată, și Băsescu? Dincolo de flagrantul conflict de interese, mesajul poate fi calificat ca atac asupra principalei instituții a democrației. Ce, n-ar fi mai bun un parlament cu o singură cameră, camera Traian Băsescu?
Astea ar fi, pe scurt, cele mai grave măgării pe care le-am identificat în șmecheria cu "referendumul pro-Traian-anti-Parlament". Normal că, fiind papagal, mergi până la capăt, adică te faci de panaramă public. Deci, iată-mă-s, în calitate de oengist, alături de alte organizații opărite de mișelie, încercând măcar să semnalăm, dacă nu chiar să oprim, manipularea nației.
Am încasat două tipuri de reacții. Normale și, respectiv, triste. Între cele normale au fost cele ale emisarilor oficiali ai lui Băsescu: Sever Voinescu, purtătorul de cuvânt al președinției (dar și Valeriu Stoica, Mircea Toader etc.): în pasul unu ei demască natura politică a acțiunii oengeurilor care protestează, după care, pe fond, se întreabă senin "da' cine-i împiedică pe ceilalți candidați să facă la fel?" (mai e varianta Stoica – "cine-i împiedică pe cetățeni să reziste mesajelor subliminale?"). Asta este apărarea la care mă așteptam – una care înlocuiește argumentele pe fond cu atacul la persoană. Reacțiile alea triste? Păi au cam aceeași schemă de răspuns, dar mai colorată în epitete. Am regăsit-o la Dan Tapalagă, Tom Gallagher, Andreea Pora, Alexandru Lăzescu, persoane familiarizate cu viața ONG-urilor. Oameni împreună cu care am fost în aceleași mari campanii – Coaliția pentru un Parlament Curat – și împreună cu care eram taxați de propaganda lui Năstase că suntem "Coaliția Portocalie" în 2004. E haios de trist să vezi cum persoane care păreau a fi fost mobilizate de principii, nu emoționate de persoane, reduc paradigma "corect – incorect" la cea "pro – contra". Fraților, ca să înțelegeți ce vreau să spun, înlocuiți în discuția de mai sus Băsescu cu Iliescu. Pentru noi e totuna.
Mircea TOMA
ziarist și ONG-ist în plin conflict de interese
PS Supliment pentru Andreea: eu n-aș putea să te atac, în discuția despre "referendumul pentru Traian", cu argumentul că moral nu ești credibilă pentru că ai fi comis vreun plagiat.
