Cum a fost la GDS. În care un filozof îl apără aprig pe Negoiță. De ce sînt intelectualii obosiți

Am vrut să văd live întîlnirea de la GDS, dintre cei mai cunoscuți intelectuali ai României și candidatul Traian Băsescu. O scriu lung pentru că n-am timp de scris scurt. Și o să înșir sacadat ce mi s-a imprimat pe retină si cortex:
- e mișto să vezi o înghesuială de camere și creiere în vreo 40 de metri pătrați. Ăsta e un farmec indiscutabil al întîlnirilor de acest tip.
- toate întrebările au fost mingi ridicate la fileu. Nu mă așteptam să fie chiar așa.
- am avut uneori impresia că Băsescu este mai "intelectual" decît unii intelectuali. A dezintegrat de exemplu intervenția lui Liiceanu care conținea aceeași deznădejde eternă în fața politicii. A fost și singura dată cînd Băsescu a luat frumos pixul și a scris ideile pe o hîrite, cît timp a vorbit directorul Humanitas. Dar apoi a desființat elegant clișeul "nu mai e nimic de făcut, politicienii sînt toți o mocirlă etc.". Am avut impresia că intelectualii din sală renunță chiar la orgoliul de intelectual pentru a fi alături de favoritul lor.

- m-a impresionat mobilitatea fizică extremă a lui Băsescu. Tipul are o mișcare ciudată din tors care-l face să acopere 180 de grade și să-ți dea impresia, o dată la două minute, că te privește direct în ochi și stă de vorbă doar cu tine. Iar la dat mîna e campion. La sfîrșitul întîlnirii, din două mișcări a dat mîna cu toată lumea, inclusiv cu mine care stăteam în spate. doar operatorii au scăpat. iarăși impresionant.
- Cum se poate să vorbești două ore și să nu atingi măcar cîteva subiecte care îi pot fi fatale lui Traian Băsescu în alegeri: Udrea-Ridzi-EBA. Această triadă este principalul dușman al său în alegeri. Traian Băsescu a pornit campania cu Udrea în dreapta. Și totuși nimeni nu a fost îngrijorat de asta la acea întîlnire. Toată lumea părea să-i acorde credit fără limite. Iarăși, dezamăgitor, în așa adunare de tipi inteligenți. Nu mă așteptam la subiecte complicate Cășuneanu Umbrărescu RAFO, dar măcar așa o chestiune de imagine putea fi atinsă.
- intervine președintele Salvați Bucureștiul (excelentă intervenție de adus cu picioarele pe pămînt!)  care spune chestii concrete despre toate acele mișcări politice din subsolurile puterii, directori  directorași corupți, mafia imobiliară etc. Băsescu evită răspunsurile. Negoiță și-o fură din plin - că doar se comit ilegalități și la el în sector, deși s-a jurat că-și dă demisia dacă se află ceva. Și totuși! Această intervenție excelentă primește o adnotare de la Gabriel Liiceanu la sfîrșitul discuției. Am rămas mască: Să știți că eu locuiesc în sectorul 3 și domnul Negoiță chiar a făcut treabă (nu citez exact, scuze pentru asta). De ce să faci asta?
- Am tot privit intelectual cu intelectual. O constantă era că dădeau prea mult din cap, aprobau prea ferm. Îi distingea o chestiune simplă: unii cred probabil că e normal să susții candidatul preferat public și cît mai ferm (îi și aprob, atît timp cît nu sîmnt direct angajați la stat), alții însă (și nu sînt puțini) sînt pur și simplu prizonierii unor clișee înfiorătoare - cîndva idei nobile, astăzi limbaj de lemn (credeam că știu că asta e soarta ideilor....) sau prizonierii funcțiilor pe care le au.
- Clișee supărătoare: Romania e invariabil de rahat, lupta anticomunista trebuie continuata, romanul are o mentalitate balcanica etc. Băsescu are o replică tare la un moment dat: spune că "voi vă alegeți politicienii" și aruncă în glumă că nu poate să-i numească pe cei propuși de cei prezenți în sală. O glumă care a adus sclipiri utopice în unele  priviri:

"Din punctul meu de vedere, am făcut ceea ce trebuia să fac ca președinte". Clasa politică e de vină, a replicat sala. "Alegeți-o cum trebuie! Dacă aș fi dictator, aș numi-o pe placul dumneavoastră", a răspuns prompt prezidențiabilul. "

- Din aceste clișee se ajunge destul de repede la ideea, neexprimată direct, că doar o elită poate smulge țara din negură. Președintele a nuanțat însă și probleme fierbinți, lucru pe care intelectualii GDS nu mai au chef să-l facă. Vedeți  declarația despre Spiru Haret.
Concluzii: Îl cred pe domul Liiceanu că a obosit. Toată sala părea obosită. Era acolo un grup care și-a asumat statutul de vîrf de lance în societatea civilă timp de 20 de ani. Primii 6-7 ani au fost de glorie. După aceea a început decăderea, după părerea mea. Dar principala dezamăgire a fost să văd cum i-a vampirizat Traian Băsescu de energie. Era chiar mai filozof decît filozofii din țară, mai mobil în idei. Nu s-au atins teme incomode decît în măsura în care a vrut Băsescu. Trist. Și mai trist însă e că de multe ori erau trași de mînecă ștrengărește atunci cînd alunecau în vechile făgașe oratorice.
Gabriel Liiceanu a folosit cuvîntul perfect: oboseală, o imensă oboseală, intelectualii GDS par să-și fi delegat complet misiunile.
Ca să românizez și eu puțin: poporul nostru nu are doar politicienii pe care-i merită, dar și intelectualii pe care și-i merită. Și, cu voia dumneavoastră, și ziariștii pe care și-i merită. Să vină Apocalipsa, amin. V-am pupat,
Costi

Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca