"Pe la sfårșitul toamnei dădeau năvală tătarii, cazacii și moldovenii. Iar între toți, cei mai cumpliți erau aceștia din urmă". Așa zice un cronicar polonez născut pe la mijlocul secolului XVII și mort, la puțină vreme după asta, cel mai probabil în urma unei incursiuni moldovenești. Aprigi trebuie să fi fost străbunii noștri medievali dacă le era așa ușor să conducă în clasamentul invadatorilor și să ia, în mass-media vremii, fața cruzilor tătari.
E drept, mișcarea era cu dus-întors. Adică în septembrie năvăleam noi peste negustorii din Lvov, iar în
"Pe la sfårșitul toamnei dădeau năvală tătarii, cazacii și moldovenii. Iar între toți, cei mai cumpliți erau aceștia din urmă". Așa zice un cronicar polonez născut pe la mijlocul secolului XVII și mort, la puțină vreme după asta, cel mai probabil în urma unei incursiuni moldovenești. Aprigi trebuie să fi fost străbunii noștri medievali dacă le era așa ușor să conducă în clasamentul invadatorilor și să ia, în mass-media vremii, fața cruzilor tătari.
E drept, mișcarea era cu dus-întors. Adică în septembrie năvăleam noi peste negustorii din Lvov, iar în octombrie veneau råndul leșilor să cadă peste bugetarii Suceavei. Nu stăteau mult. Stăteau doar cåt să scrie Costache Negruzzi "Sobieski și romånii", fiindcă în noiembrie veneau tătarii și în decembrie, pånă în Crăciun, cazacii.
Prin martie, cånd se zvănta pamåntul, din sud veneau turcii, iar prin aprilie se arătau, cu câte-o expediție de pedepsire, ungurii. În aprilie venea grindina, în mai – inundațiile, iar lacustele picau abia în iunie, puțin înainte de seceriș. Ciuma apărea o dată la zece ani, nu mai devreme, iar seceta nu ne deranja decåt atunci cånd îi îngăduia holera din anii bisecți.
Dar oamenii își vedeau de ale lor și viața mergea înainte, chiar dacă mergea mai mult spre cimitir. Și știți de ce? Pentru că toate aceste năvăliri respectau un program consimțit de veacuri. Într-o cadență egală, dușmanii se arătau la termen. Tătarii erau punctuali, lăcustele – predictibile, potopul – regulat. Nimeni nu întârzia și nimeni nu venea mai devreme. Oamenii știau la ce să se aștepte și profitau de acest calendar riguros că să-și pună bunurile la adăpost sau să pună bunurile altora în pericol. Prinse în orarul lor strict, seceta, cazacii și pårjolul se trezeau luate peste picior de populația care știa dinainte la ce dată le va cădea victimă. Să tot trăiești în veacurile XIV - XIX!
Azi, viața e mai complicată. Nimeni nu știe cånd vin inundațiile, gripa sau iarna. Ca dovadă, de douăzeci de ani, în fiecare an, autoritățile le așteaptă în altă perioadă decåt cea în care ele vin regulat. Singura sosire certă e a delegației de la FMI. Guvernul știe că FMI-ul vine după ce au venit, mai întåi, bugetarii și sindicatele. Apoi, vin alegerile. Iar dintre toate, cele mai cumplite sunt acestea din urmă.
Text publicat pe catavencu.ro si VoxPublica.