Mi-au plăcut dezbaterile, am auzit discursuri bune, discuția despre pensii – deși nu avea legătură cu moțiunea - chiar a animat cetățeanul. A fost un exercițiu democratic dus la capăt. S-a întîmplat ce era normal să se întîmple, un guvern minoritar trîntit de foștii parteneri – singura dată în ultimii 20 de ani cînd o moțiune trece. Asta e! Cîștigă toți sau pierd toți, dar fără s-o vrea au ajuns să se joace pe bune de-a democrația. Măcar înțeleg că un partid fără susținere nu poate guverna cum se întîmpla cu PSD-PNL.
Blabla-uri cu cumpărat de voturi
Mi-au plăcut dezbaterile, am auzit discursuri bune, discuția despre pensii – deși nu avea legătură cu moțiunea - chiar a animat cetățeanul. A fost un exercițiu democratic dus la capăt. S-a întîmplat ce era normal să se întîmple, un guvern minoritar trîntit de foștii parteneri – singura dată în ultimii 20 de ani cînd o moțiune trece. Asta e! Cîștigă toți sau pierd toți, dar fără s-o vrea au ajuns să se joace pe bune de-a democrația. Măcar înțeleg că un partid fără susținere nu poate guverna cum se întîmpla cu PSD-PNL.
Blabla-uri cu cumpărat de voturi și alte nebunii nu mă mai interesează. Nici că ar fi un joc politicianist. Normal că e politicianist, oamenii luptă fără scrupule pe putere economică mai ales. Se recunosc în același joc. Problema lor e că sînt toți într-un partid, nu că sînt în partide diferite. Azi au reușit să fie din zone politice diferite, cît de cît. Cine urlă acum „eu sînt sărac și cinstit” e un penibil. Și uite așa trec spre o obsesie a mea din zilele astea care nu mai are neapărat legătură cu moțiuni și națiuni.
O să vă dau acum o mostră de optimism nebun. Dar nu mai am chef de văicăreală. Pe bune, aud la radio și la TV o megavăicăreală în care nu mai găsesc loc de luptă dreaptă și poftă de viață. Așa că o să-mi argumentez prilejul de a fi senin. Ieșiți din paranoia. Sîntem în groapă economică, dar sîntem, în același timp în niște vremuri penibil de normale, în care cazi lat ca o albină lîngă stup și cam atît, asta am vrut, la asta s-a visat în 90. Nici măcar nu ne mai putem rata nasol cum se putea întîmpla cînd nu eram în UE. Așă că relaxați-vă puțin „de moțiune”.
E perioada în care se spune mult și apăsat „și eu am greșit”, o stranie tendință acum, în perioadă electorală. E adevărat, e politicianist, găunos, dar conține un impuls frumos. Oamenii au redescoperit voluptatea autocriticii. Și asta mi se pare oarecum optimist. Prin autocritică te arunci cumva cu adeversarul în aceeași mlaștină și apoi începi luptă. Dar e și un început prețios de onestitate.
Eu nu găsesc noroi în dezbaterile din zilele astea. Știu că la modă e să spui că politica e de rahat, presa e de rahat, mogulii mă forțează să mănînc rahat și tot așa. Eu nu am de gînd să-mi fac autocritici, n-am de ce. Dar vreau să spun că m-am uitat cu mare interes la televizor și tot cu mare interes am urmărit unele ziare. Prestația lui Emil Boc, ieșit în discurs politic direct după mult timp, mi s-a părut excelentă. Crin Antonescu a fost interesant în ultimele zile.
Și ia priviți ce a zis Geoană: "Am făcut și noi greșeli, nu suntem ușă de biserică, dar niciodată din 1947, când comuniștii au venit la putere, nu au fost mătrășiți în 12 ore oamenii din administrație.” Cu alte cuvinte, înainte să dăm cu barosul ne și învinuim puțin. Situația politică nu le mai permite altceva decît să fie autocritici pentru un ultim dram de autenticitate. Miron Mitrea a avut un discurs critic în interiorul PSD, asta în timp ce Hrebenciuc a intrat într-o retorică agresivă care îi arată, cred, slăbiciunile.
Strămoșul distrugerii adeversarului prin autocritică este ședința de PCR. Autocritica a murit însă pe nedrept. Băsescu a redescoperit-o decisiv cînd l-a întrebat pe Năstase cum de se face că tot produse ale comunismului ajung în finala pentru președinție. Acum se clonează această tendință folosită atunci cu succes de actualul președinte.
Am nimerit peste un episod din campania „Respect” de la Realitatea TV în care se întîmpla un lucru foarte rar în presa românească: spuneau că „și noi am greșit”! Această autocritică va fi singurul start posibil pentru dezbaterea politică de acum încolo. Cine nu zice că a și greșit nu are cum să cîștige. Dialogul democratic este trist și cenușiu și se face manipulîng, propagînd influențînd. dacă nu ne înseninăm și nu începem să decodăm, ne vom alege cel mult cu o depresie.
