Dezbatere VoxPublica: Ar trebui să avem în buletinul de vot o căsuță goală pentru "opțiunea albă"?

E deja o stare de spirit care renaște cu ocazia fiecărei sesiuni electorale. Mulți spun că nu votează, că n-au de unde alege, că își anulează votul. Alții spun că trebuie să aleagă răul cel mai mic. Într-atîta dezamăgire, ne întrebăm dacă nu cumva ar fi utilă o căsuță albă în buletinul de vot în care să voteze nemulțumiții. Ar aduce o căsuță albă mai mulți oameni la urne?

Adrian Moraru de la Institutul pentru Politici Publice spune că a făcut această propunere în 2004, dar că nu a fost băgată în seamă. S-a considerat că e de ajuns să lași votul alb sau să ștampilezi de două ori pentru a anula. Moraru însă vede un sens suplimetar în prevederea acelei căsuțe speciale NOTA (None of the above):

Eu am vrut să se bage special această opțiune pentru că în felul acesta separi proștii care își anulează involuntar votul de aceia care chiar vor să opteze pentru anularea votului. Și nu doar în semn de protest Știu cazuri de oameni din mediul rural care merg la vot pentru că e un eveniment al satului, dar care își anulează, în cabină, buletinul, pentru că nu au un favorit clar. Oamenii aceia ar trebui să aibă o căsuță specială unde să voteze.

Adrian Moraru nu crede că acea căsuță pentru  NOTA nu ar aduce oameni mai mulți la votare ("poate doar prima oară, cînd ar însemna ceva nou"), dar crede că am avea o informație prețioasă despre cîți oameni ar fi dorit cu adevărat alți candidați.
Laura Cernahoschi a făcut o scurtă trecere în revistă a statelor care acceptă “căsuță albă” în buletinul de vot:
Opțiunea “votului alb” există pe buletinele de vot din mai multe țări, în special acolo unde votul este obligatoriu:

• În Grecia, pe buletin apare o căsuță în care scrie “alb”, pentru alegătorul nemulțumit de oferta politică poate pune ștampila. De curând a apărut însă și un partid al cărui acronim desemnează cuvântul “alb” din greacă

• În Ucraina există varianta “împotriva tuturor”

• În Spania – vot alb

• Americanii au opțiunea de a trece pe buletinul de vot un candidat pe care îl propun ei. Tradiția americană este ca cei nemulțumiți de politicieni să treacă numele unui personaj de desene animate. Cum Mickey Mouse este cel mai cunoscut personaj, el apare în mod constant la toate alegerile prezidențiale pe câteva buletine de vot. O situație asemănătoare se petrece în Finlanda, unde însă este mai popular Donald Duck.

• În țările în care votul de protest este marcat pe buletinul de vot cu formula “none of the above” (nici una din variantele de mai sus), candidații au folosit uneori în favoarea lor această posibilitate. În Serbia, spre exemplu, a fost înființat partidul Nici Una din Variantele de Mai Sus. În Australia, la laegerile federale din 2007, candidatul Geoff Richardson și-a schimbat numele în None Of The Above

Valeriu Stoica vedea, într-un interviu pe care ni l-a acordat, această dorință de a sancționa prin anularea votului sau prin neprezentare ca o probă de imaturitate a alegătorului român care se lasă amăgit și care apoi devine dezamăgit:

E firesc să fii dezamăgit după ce te-ai lăsat amăgit. Singura cale ar fi să nu te lași amăgit. Eu cînd votez aleg, aleg între mai multe variante, nu votez pentru că sînt amăgit. Partea proastă este că oamenii cînd aleg au în minte propriul portret și, cînd nu-l găsesc pe lista de vot, spun „dom’le nici unul nu mă reprezintă”. Asta este un viciu fundamental de gîndire al alegătorului. Pentru că în democrație alegătorul nu se poate alege pe el însuși. Din păcate, dorim idealul. Și numai noi sîntem ideal pentru noi înșine. Ar însemna să avem 22 de milioane de aleși.

Ar trebui să amintim și de paradoxul democrației, votul alb, așa cum apare el într-unul dintre cele mai frumoase romane de meditație socială, “Eseu despre luciditate”, al lui Saramago. Oamenii din capitala unei țări hotărăsc un soi de revoltă mută, votînd aproape toți alb. Ce urmează de aici? Guvernul devine paranoic și începe să caute isteric motivele acestei revolte stranii, după ce părăsește în pripă capitala. Iar oamenii își continuă viața nestingherit, în ordine. O frumoasă utopie... Credeți în ea?