Espresso· 3 min citire

Din puținul gândirii

Vox Publica
Scris de Vox Publica Publicat: 2 nov. 2009, 12:36

Oamenii mari rămân în istorie prin ceea ce fac. În mentalul colectiv, prin ceea ce spun. Așa se explică de ce, atunci când e invocat un model de conduită, să spunem Einstein, Napoleon, Churchill, sunt amintite cel mai adesea ziceri ale lor, nu faptele de geniu. Cităm cu impresie din Einstein, fără să știm o boabă din teoria relativității sau din viața lui. Despre Napoleon nu cunoaștem mare brânză, dar îl amintim adesea ca făcând mai multe în același timp. Churchill e pentru rafinați, iar Tocqueville pentru Mihăiță Calimente, de la PNL. Sigur că citatele emoționează,

Oamenii mari rămân în istorie prin ceea ce fac. În mentalul colectiv, prin ceea ce spun. Așa se explică de ce, atunci când e invocat un model de conduită, să spunem Einstein, Napoleon, Churchill, sunt amintite cel mai adesea ziceri ale lor, nu faptele de geniu. Cităm cu impresie din Einstein, fără să știm o boabă din teoria relativității sau din viața lui. Despre Napoleon nu cunoaștem mare brânză, dar îl amintim adesea ca făcând mai multe în același timp. Churchill e pentru rafinați, iar Tocqueville pentru Mihăiță Calimente, de la PNL. Sigur că citatele emoționează, dar în felul acesta invocate, emoționează mai mult pe vorbitori, decât auditoriul.
Dintre vorbitorii de pe scena publică, am constatat o mare aplecare spre vorbe de spirit la Mircea Geoană. Când se află în fața mulțimii, domnul Geoană se descătușează. Începe să vorbească în pilde, ia mesianic asupra lui păcatele lumii, apoi ne-o așterne la picioare și ne desfată cu sentințe din clasici. Mi-a rămas la suflet episodul în care a cinstit memoria Ralucăi Stroescu la o adunare pesedistă de 1 Mai și încă oftez cu speranță după momentul când frate-miu, ca un fiu risipitor, se va întoarce de prin străini pentru cei 20 de mii de euro strânși pentru el, acasă, în pușculița de partid. Nu e de lepădat nici perspectiva trimiterii unui cosmonaut pe Lună, eventual de pe platforma Măgurele și după desființarea CSAT, dacă nu e cu supărare.
Într-un cuvânt, Mircea Geoană impresionează. În mai multe cuvinte, până la lacrimi. Are o predilecție pentru zicerile mari, rostite din profunzimile ființei sau din puțul gândirii, cum ar spune colegii de la Cațavencu… Cert e că domnul Geoană chiar se străduiește să ne rămână întipărit în conștiință, cu panseuri geniale, asemenea lui Iorga sau Gust, cum îi mai spune el filosofului și politicianului Dimitrie Gusti.
Ultima dată, la Botoșani, a mai zis una devastatoare:'’România e urmărită de blestemul celor trei Elene din istoria României: Elena Lupescu, Elena Ceaușescu și Elena Udrea.'’ Sincer, eu când mă gândesc la Elene din istoria noastră, îmi vin în minte mai degrabă Doamna Elena Cuza si Regina Elena, mama Regelui Mihai, dar faptul că liderului pesedist doamna Udrea și tovarășa Ceaușescu ii sunt mai remarcabile, bănuiesc că e doar o chestiune de Gust. Sau de gusti… mă rog.
În dorința de a fi perceput ca un spirit înalt, cu lecturi rafinate și rostiri memorabile, Mircea Geoană riscă să pară mai ridicol decât este. Eu m-aș bucura să rămână în istorie ca o figură remarcabilă datorită unor fapte simple și autentice, dar în stilul acesta spoit și lipsit de substanța, mi-e teamă că singura remarcă reținută în dreptul său de mentalul colectiv va fi aceea cu care l-a gratulat cândva… Ion Iliescu.

Distribuie articolul

Urmărește știrile Vox Publica și pe Google News

Mai multe știri din Espresso