De cîteva zile, buletinul de știri se face după Cotroceni. O comisie prezidențială face niște propuneri îndrăznețe în zona sensibilă (la audiențe mă refer) prostituție-droguri, analiștii comentează pînă le iau foc creierii. Azi, Traian Băsescu cere referendum pe reducerea numărului de parlamentari, televiziunile de știri sar în aer.
Traian Băsescu ar putea foarte bine să fie șeful unei televiziuni, are sînge de redactor-șef. Urăște presa, dar o cunoaște perfect, gîndește ca un ziarist. Numai că treaba unui ziarist se temrinp după ce a pus problema. Treaba unui
De cîteva zile, buletinul de știri se face după Cotroceni. O comisie prezidențială face niște propuneri îndrăznețe în zona sensibilă (la audiențe mă refer) prostituție-droguri, analiștii comentează pînă le iau foc creierii. Azi, Traian Băsescu cere referendum pe reducerea numărului de parlamentari, televiziunile de știri sar în aer.
Traian Băsescu ar putea foarte bine să fie șeful unei televiziuni, are sînge de redactor-șef. Urăște presa, dar o cunoaște perfect, gîndește ca un ziarist. Numai că treaba unui ziarist se temrinp după ce a pus problema. Treaba unui politician este să o și rezolve... De cîteva zile bune, a reușit să ocupe agenda cu dezbateri puternice care i-au anihilat practic pe ceilalți: despre Geoană sau Crin Antonescu se vorbește doar tangențial, par complet depășiți de valul de probleme dificile aruncate în dezbatere.
Un avantaj mare al faptului că Traian Băsescu gîndește ca un manager de presă este faptul că dezbaterile au mari șanse să fie chiar dezbateri. Criticile la adresa clasei politice, pînă acum sterile, vor putea avea în sfîrșit un soi de răspuns: nu sînteți mulțumiți?, atunci reduceți numărul de parlamentari. Această propunere răspunde și altor nevoi de bun-simț. E criză, nu sînt bani, reducerile din cheltuielile bugetare ar fi semnificative. Trec foarte greu propunerile legislative – dar o fi mai bine să treacă ușor?
Avantajul electoral venit dintr-o astfel de propunere vine din reformularea adversarilor cu care luptă Băsescu. Pînă acum, o frază des auzită era că președintele are criza drept cel mai puternic adversar. Acum, după această propunere, este reluată adversitatea de la bătălia cu cei 322. Cu un joc de oglinzi subtil, Traian Băsescu mută lupta cu adversari politici direcți către frontul bătăliei cu clasa politică în general. O fi bine? Pentru domnia sa, probabil că da, pentru noi, nu știu.
Avem însă un precedent în ce privește referendumul și multlăudata dorință populară: votul uninominal. Ați fost mulțumiți de acest sistem de vot? Eu nu, deși avea toate datele să fie o propunere normală, de bun-simț, exact ca reducerea numărului de parlamentari. A ieșit un amestec de vot pe liste cu uninominal care a consacrat puterea unor baroni din țară. A sunat bine, efectul a fost dezamăgitor.
Deci, să suflăm și-n iaurt. Un număr mai mic de parlamentari poate să însemne și altceva: că vor prinde propunerile partidului doar marii cotizanți și se vor împuțina șansele de a accede în parlament cetățeni fără forță financiară. Apoi, se perpetuează un efect „Traian Băsescu contra tuturor” care, oricît iar plăcea președintelui, este totuși fals: trebuie să-și asume puterea și să iasă din complexul „322”. Schimbarea Constituției, dezbătută extrem de fragil, trebuie gîndită ceva mai limpede decît în fum electoral de mici și bere.
Așasar, gîndiți-vă de două ori. Propunerile frumoase vin, de multe ori, tot din reflexe păguboase de discurs perpetuate la nesfîrșit în România. Ne-am plîns de votul pe liste pînă am dat de un uninominal cu efecte aproape identice. Ne plîngem acum de număr mare de parlamentari și s-ar putea să avem un număr mai mic de parlamentari la fel de ineficienți și cheltuitori, plus multă-multă luptă epuizantă. Nu e totul așa de roz, nu tot ce sună popular înseamnă „bine pentru cei mulți”.
Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca