Dacă ne închipuim că vom primi respect ca urmare a faptului că ne-am hotărât să îl cerem, ne înșelăm amarnic.
Este normal să fim respectați. Ni se cuvine acest lucru. Dar cine mai ține azi seama de ce este normal și ce se cuvine? Respectul este într-adevăr o nevoie fundamentală a omului. Un fel de vitamină a cărei lipsă poate perturba dezvoltatea fizică și intelectuală a individului. În cazul bărbaților, această nevoie se află chiar în capul listei, la fel ca nevoia femeilor de a fi iubite. Toate cărțile care tratează problema relațiilor interumane încep prin
Dacă ne închipuim că vom primi respect ca urmare a faptului că ne-am hotărât să îl cerem, ne înșelăm amarnic.
Este normal să fim respectați. Ni se cuvine acest lucru. Dar cine mai ține azi seama de ce este normal și ce se cuvine? Respectul este într-adevăr o nevoie fundamentală a omului. Un fel de vitamină a cărei lipsă poate perturba dezvoltatea fizică și intelectuală a individului. În cazul bărbaților, această nevoie se află chiar în capul listei, la fel ca nevoia femeilor de a fi iubite. Toate cărțile care tratează problema relațiilor interumane încep prin a scoate acest lucru în evidență. Nicio căsnicie nu poate funcționa fără respect. Cu toate acestea, pretenția noastră de a fi respectați va fi absurdă și inutilă atâta timp cât nu respectăm la rândul nostru.
Suferind poate și de sindromul vițelului scăpat din jug după zeci de ani și exasperat de atâtea speranțe năruite, românul s-a învățat să scuipe și să înjure tot ce nu-i convine. Jurnaliștii se înjură cu miniștrii în direct la televiziune, angajații își înjură șefii, microbiștii scuipă patronii de club, bloggerii se înjură între ei. Nimeni nu rămâne pe dinafară. Însă din păcate, flegmele și injuriile nu fac decât să sporească un haos și așa generalizat. Nu în felul acesta se înlătură nonvalorile și se câștigă bătăliile în era democrației.
Noi vrem respect!? Am face bine să începem să respectăm. Să-l respectăm pe Traian Băsescu pentru că este președintele ales prin vot, neuitând să-i taxăm civilizat abaterile de la normă. Să respectăm politicienii pentru că sunt exact așa cum îi merităm și cum i-am votat, fiind gata să-i sancționăm la urne. Să ne respectăm concitadinii pentru că evoluăm în același spațiu mental, fără a ne pierde spiritul civic în fața nedreptății. Lista celor care ar trebui respectați este lungă și cuprinde o lume întreagă. Șefi, colegi, vecini, părinți, copii, profesori, cu toții simt aceeași nevoie de respect ca și noi. Vrem motive? Avem motive suficiente. Simplul fapt că suntem oameni ar trebui însă să fie de ajuns. Și să nu uităm: ceea ce dăm, aceea vom primi. Iar dacă nu primim înapoi respectul oferit, putem să întoarcem spatele mizeriei, având o conștiință împăcată.
Îmi place sloganul "Noi vrem respect". Exprimă atât de bine o problemă stringentă a societății în care trăim! O mică ajustare ar fi totuși binevenită, având în vedere că respectul vine de la noi, nu de la fabrica de respect. Ce ziceți de "Noi respectăm și vrem să fim respectați"?
