Fiecare are dreptatea lui. (Și asta deja duce la haos). Nou-formata majoritate spune că e dreptul ei de majoritate ca președintele să numească premierul propus de ea. Minoritatea prezidențială se bate pe litera legii (și-atît!): scrie în Constituție că președintele desemnează premierul ? Scrie ! Să lăsăm votul din Parlament să decidă dacă propunerea șefului statului e mai bună sau mai proastă ca a partidelor. [...]
Fiecare are dreptatea lui. (Și asta deja duce la haos). Nou-formata majoritate spune că e dreptul ei de majoritate ca președintele să numească premierul propus de ea. Minoritatea prezidențială se bate pe litera legii (și-atît!): scrie în Constituție că președintele desemnează premierul ? Scrie ! Să lăsăm votul din Parlament să decidă dacă propunerea șefului statului e mai bună sau mai proastă ca a partidelor. "Dar de ce să mai pierdem zece zile (constituționale) și să adîncim criza, dacă noi vă spunem de pe-acum că nu acceptăm decît varianta noastră ?" se lamentează majoritatea. "Pentru că între timp poate vi se schimbă gusturile. Sau numărul de parlamentari"! susură ultra-minoritatea.
Constituția a devenit cartea cea mai răsfoită în direct la televizor (și poate singura). Referirile la articole și paragrafe, la manualele de interpretat și descîlcit litera și spiritul legii supreme, aluziile la Curtea Constituțională sau la precedente juridice au darul să obosească îngrozitor. Cunosc jurnaliști cu experiență care dau ochii peste cap cînd politicienii vin cu broșurica tricoloră sub braț, darămite alegătorii după o zi de lucru. Constituția României e ca o rețetă de la doctor: ai mare nevoie de ea, dar nimeni nu înțelege scrisul.
Cînd toți au dreptate, unul singur are ceva de cîștigat din asta. Cel care i-a vîrît pe toți în horă și le-a închis poarta. Dacă începe cu proceduri și sesizări pe la instanțe, noua majoritate va fi arătată cu degetul că trage de timp și pune în pericol rezolvarea crizei, acordul cu FMI, pensiile și salariile. Cu fiecare minut petrecut discutînd cu nesuferita de carte în față, cu atît capitalul de imagine obținut de pe urma nominalizării unui Klaus Johannis scade. Cu atît crește și îndoiala: la urma urmei, Croitoru ce-are ?!
Am auzit de sute de ori cît de imperfectă e Constituția și cum ar trebui să ne hotărîm ce fel de regim vrem. Însă discuția de acum nu e despre Constituție. E despre privilegii, pensii nesimțite, dormit în fotolii luxoase, "256" (noul "322") și, mai ales, unu contra toți. În momentul de față, discuția e mai mult aluzie. Va deveni discuție în toată regula peste cîteva zile, după votul din Parlament !