Fără discuție, Băsescu are ceva din Geniul Carpaților!

În textul de mai jos este vorba despre o înrudire istorică între Nicolae Ceaușescu și Traian Băsescu, despre originile marketingului "la pachet" și despre nostalgiile noastre alimentare și paternaliste. Înainte de asta însă, vom face un viraj cu spatele în melancolia foamei din anii '80.
1. Conserva de carne de porc*
Chiar dacă zgârciurile și slănina din care se făcea pe vremuri intră acum în compoziția cremvurștilor de pui, conserva de carne de porc a anilor '80 a supraviețuit până azi. Firește, nu în forma ei romantică și apetisantă, cu cutia ruginită și eticheta decolorată în ani de zile pe raftul băcăniei.
Azi e deghizată sub cinci-șase etichete multicolore pe care stau lățite fileuri roșii și jamboane roz, dar din fericire, înăuntru găsești același amestec delicios pe care dacă-l dai la tigaie se topește integral. Asta e însă și ideea: să nu-l dai la tigaie, ci să-l mănânci pur și simplu așa, cu osânza albă și gustoasă în stare solidă.
Până să ajungi să muști din compoziție trebuie să deschizi cutia.
Azi tragi de o ureche de metal, pe vremuri foloseai ciocanul și două-trei cuțite. Uneori, în tabla groasă de un centimetru se rupeau toate trei și priveai la conservă, flămând, ca la un seif. Alteori aveai noroc și, cu prețul unei mici tăieturi în palmă sau la deget, reușeai să desfaci mica fortăreață alimentară.
Conserva din carne de porc mi-a legănat adolescența militară și gastritele studenției cu inegalabilul ei gust natural, provenit direct din laboratorul de chimie. Azi, ea nu mai are gustul acela care te făcea să te simți ca la douăzeci de ani chiar dacă aveai zece, dar păstrează o parte din procedurile tradiționale cu nitrați și azotați. N-o recomand decât în cazul unei senzații de foame cumplite și, dacă se poate, asociată cu beție groaznică. În această situație, imperfecțiunile aduse de modernitate și de cei douăzeci de ani de democrație vor trece neobservate.
2. Cârnăciori cu fasole boabe*
Din aceeași familie a agriculturii socialiste încrucișate cu chimia vine conserva de cârnăciori cu fasole boabe. Prin anii ’80, boabele nu erau exclusiv de fasole, iar la un mestecat mai atent puteai stabili cantitatea de pietricele pe undeva pe la 5-7%. Cârnăciorii, în schimb, erau mult mai ușor de ronțăit, ei închipuind niște cremvurști topiți, făcuți piftie, pe care, fără nici un efort, îi puteai înghiți cu limba făcută sul, cumva între sugere și plescăit.
Cârnăciorii cu fasole boabe au supraviețuit până azi. Îi găsești în toate rafturile low market, adresate țăranilor tâmpiți de soare și de birt sau zidarilor care beau de dimineață într-un hol de bloc și n-au mai găsit salam de vară cu zgârciuri pentru prânzul pe ziar.
Să cumperi azi cârnăciori cu fasole boabe în amintirea gustului de altădată te face să te simți un pic ca Maria Tereza când se tăvălea pe ascuns cu grăjdarii sau, dacă tot vorbim despre produse românești, ca prințul Carol al doilea când mergea la dame. Cumpărați cârnăciori cu fasole boabe, așadar! Te fac să te simți mai tânăr, mai sexy și, în plus, nici nu e nevoie să-i mănânci.
3. Gogonele în oțet, mazăre la borcan cu gârgărițe, conserva de stavrid în sos tomat, sfecla roșie la borcan și creveții Ben Nghe.
Nu se poate să le fi uitat. Ele fac parte din categoria valorică a conservei de carne de porc și a cârnăciorilor cu fasole boabe. Împreună cu ele, toate aceste delicatese ale Epocii de Aur zăceau în rafturi cu suficiență, într-un exclusivism absolut. Nu le cumpăra mai nimeni în stare de trezie și, prin urmare, merceologii vremii aveau mari probleme cu succesurile comerciale. Poporului pur și simplu i se acrise de multibrandul sărăcăcios din alimentare și căuta să se descurce în economia gri, cu produsele "Gratis de la socri" și "Pe sub mână". Ei bine, din această stagnare a pieții de larg consum s-a născut, în Cabinetul Unu, marketingul "la pachet".
4. Marketingul "la pachet" (MLP)
Poporul își dorea, totuși, să cumpere câte ceva. Dorea carne de pui - chiar sub formă de tacâmuri, dorea carne de porc - chiar sub formă de carcasă, dorea cafea - chiar sub formă de nechezol și, mai ales, dorea cărți, chiar sub forma unor ediții ciuntite la cenzură sau traduse incomplet. Marketingul la pachet, cel care i-a îngăduit lui Ceaușescu să-și vândă lăturile din rafturi unui popor care nu le dorea,  a fost acea sinteză grotescă între necesitate și silă, între cerere și forțaj. Voiai pui? Atunci trebuia să cumperi tacâmuri "la pachet" cu conserva de stavrid în sos tomat și cu borcanul de mazăre cu gărgărițe. Voiai porc? Atunci trebuia să cumperi porc numai "la pachet" cu sfeclă roșie la borcan și creveți Ben Nghe. În fine, voiai "Viața pe un peron" sau "Platon, opere complete"? Perfect, le luai doar la pachet cu gogonele în oțet, conserva de carne de porc, cârnăciori cu fasole boabe și trei kile de gulii negre.
5. Recursul la metodă
Îl simpatizez pe Traian Băsescu și sunt sigur că, la capitolul inteligență politică își depășește adversarii. O arată, dealtfel, zilnic. Dar chestia cu referendumul "la pachet" cu prezidențialele îmi reamintește de obligația ceaușistă de a da banii pe măzăre stricată când eu vreau de fapt să cumpăr Huckleberry Finn.
*, ** Sunt texte aparute într-un ghid al brandurilor autohtone "Fabricat în Romania, consumat la Cațavencu", editat de Academia Cațavencu acum câteva luni. Mi s-au părut potrivite pt a consolida ideea și - de ce nu? - pentru a vă verifica nostalgiile alimentare.