Espresso· 3 min citire

Greața

Vox Publica
Scris de Vox Publica Publicat: 21 oct. 2009, 16:32

Vad în jurul meu tot mai mulți oameni scârbiți. Prieteni, cunoștințe, oameni cu care lucrez sau ma întalnesc întamplător își rumegă nervos exasperarea. Alții se comportă ca prizonierii supuși unui lung regim de tortură. Își exersează cu încăpățânare autismul. Refuză să participe, să formuleze opinii, să se mai identifice în vreun fel ca membri ai acestei societăți.  Au încetat să mai fie cetățeni. Nu sunt români, sunt absenți.  E un fel de epidemie a renunțării care cuprinde încet-încet categorii tot mai largi.   Și în categoriile astea intră tot

Vad în jurul meu tot mai mulți oameni scârbiți. Prieteni, cunoștințe, oameni cu care lucrez sau ma întalnesc întamplător își rumegă nervos exasperarea. Alții se comportă ca prizonierii supuși unui lung regim de tortură. Își exersează cu încăpățânare autismul. Refuză să participe, să formuleze opinii, să se mai identifice în vreun fel ca membri ai acestei societăți.  Au încetat să mai fie cetățeni. Nu sunt români, sunt absenți.  E un fel de epidemie a renunțării care cuprinde încet-încet categorii tot mai largi.   Și în categoriile astea intră tot mai mulți oameni cu studii, oameni care conduc companii,  sunt in pozitii de decizie sau sunt priviți ca modele în cercul lor de apropiați. 
Semnul mincinos al vremurilor noaste
Nu îl mai vor pe Băsescu, îl disprețuiesc pe Geoană, Antonescu  le este indiferent.  Oprescu li se pare doar o declinare a celorlalți trei.  Pe fundal se aude vocea aia deranjantă din spoturile publicitare ale ziarului Adevărul.   Ziarul care nu vrea să se apropie de politică.
Umbra  lui "dă-i dracu', sunt toți la fel"  este tot mai lungă și la adăpostul ei se clădesc majorități fantomatice în Parlament, se inventează peste noapte șefi de guverne și se iau decizii de pe urma cărora unii dintre noi vor pierde alții vor câștiga.   Scârba de toți și de toate este semnul mincinos al vremurilor noastre.
Clona nereușită a unui fost președinte
Sigur, toată greața asta este alimentată și de opiniomanii de profesie.   Sunt vreo câțiva cărora le pute tot și încearcă să te convingă că nu e loc de salvare. Că apocalipsa e după colț iar cei 4 principali candidați la președinție sunt călăreții care ne anunță sfârșitul.  Așa o fi, dar apocalipsa aia are și ea nuanțe.  Între care nu numai că putem dar suntem obligați să alegem.
Traian Băsescu este acuzat adesea că urmărește să devină un fel de Vladimir Putin al României. Dacă asta încearcă, atunci ar trebui să îi fie rușine de propria-i incompetență. Nu a reușit nici măcar să își salveze guvernul despre care se tot spune că lucrează exclusiv după indicațiile lui.
Și totuși modelul rusesc nu e departe de noi. În Rusia politica nu are loc în presă decât trecută prin filtre, politica pute dar  scârba e politică de stat.  Ca și la București, la Moscova  se vor găsi destui care să îți explice că poporul s-a săturat. Că vrea doar pâine nu și circ.  Că poporul alte probleme.  Nu suntem încă acolo dar, dacă apostolii lehamitei au câștig de cauză, o să devenim cu toții pravoslavnici.
Dulce e sfârșitul
În două zile începe campania electorală. Cea oficială. Gândiți-vă bine dacă vreți un libertarian, un socialist, un populist de dreapta sau unul de stânga. Ascultați-i cu atenție, dați demagogia la o parte, citiți-le programele   și ascultați-le argumentele. Candidații nu sunt o apă și un pământ.  Măcar o parte din ideile cu care vor intra în această campanie se vor regăsi în România pe care o vor conduce.  Istoria poate fi de ajutor. Faceți un banal exercițiu de imaginație: cum ar fi arătat o Românie cu Adrian Năstase președinte?  Mergeți mai departe: cum ar fi arătat România președintelui Corneliu Vadim Tudor.  Aveți măcar atât orgoliu cât să nu îi lăsați pe alegătorii care își vând voturile  pe zahăr și ulei să decidă cum o să arate apocalipsa.

Distribuie articolul

Urmărește știrile Vox Publica și pe Google News

Mai multe știri din Espresso