Nu din cauza lui Băsescu.
Nu din cauza oamenilor din spatele lui Geoană.
Nu din cauză că Patriciu este răul cel mai mic în alegeri.
Nu din cauza ascultărilor de telefoane și discuții private.
Nu din cauza jocului echidistant al serviciilor în războiul politico-economic.
Nu din cauza jurnaliștilor care s-au îmbogățit din știri nescrise.
Nu din cauză că televiziunile joacă murdar.
Nu din cauza mizeriilor TV care fac audiență în rândul celor care votează.
Nu din cauza scârbei unanime de politică.
Nu din cauză că intelectualii anti-Iliescu din anii 90 sunt cuceriți
Nu din cauza lui Băsescu.
Nu din cauza oamenilor din spatele lui Geoană.
Nu din cauză că Patriciu este răul cel mai mic în alegeri.
Nu din cauza ascultărilor de telefoane și discuții private.
Nu din cauza jocului echidistant al serviciilor în războiul politico-economic.
Nu din cauza jurnaliștilor care s-au îmbogățit din știri nescrise.
Nu din cauză că televiziunile joacă murdar.
Nu din cauza mizeriilor TV care fac audiență în rândul celor care votează.
Nu din cauza scârbei unanime de politică.
Nu din cauză că intelectualii anti-Iliescu din anii 90 sunt cuceriți de populisme.
Nu din cauza lui Dinescu, prieten cu Solomon și Nețoiu.
Nu din cauza polarizării României ca un ring al luptelor de câini.
Nu din cauza echipelor de campanie care înțeapă prin gard.
Nu din cauza societății civile debile.
Nu din cauza tinerilor politicieni care au deprins reflexele rinocerilor.
Nu din cauza tinerilor pe care nu-i interesează epoca Ceaușescu.
Nu din cauza lui Ceaușescu la 20 de ani după el.
Ci din neputința de a mai face distincții. Din sentimentul de intoxicare până la anularea gândirii. Din sfârșeala de retorica limbii române.
Din rușinea de a nu fi făcut parte niciodată dintr-un ONG activ, anti-corupție sau pro-civic. Din dorința de trăi în UE fără grija de țară.