Espresso· 3 min citire

Ion Bogdan Lefter: Herta Müller atacă articolul 1 din Constituția României!

Vox Publica
Scris de Vox Publica Publicat: 8 oct. 2009, 16:43

Premierea Hertei Müller cu Nobelul pentru literatură va stîrni mari valuri în cultura română. Două lucruri sînt acum de spus, în primele clipe după anunțul Comitetului suedez: ■ În primul rînd, că e un premiu categoric meritat: Herta Müller e o excelentă scriitoare – și ca prozatoare, și ca eseistă, și ca – surpriză! - poetă. În povestiri și în romane a găsit o manieră personală de a trata subiecte românești (sau hai să zicem „româno-șvăbești”!) cu o stilistică „nemțească”: face arheologie identitară pe o zonă extrem de interesantă din punct

Premierea Hertei Müller cu Nobelul pentru literatură va stîrni mari valuri în cultura română. Două lucruri sînt acum de spus, în primele clipe după anunțul Comitetului suedez:
■ În primul rînd, că e un premiu categoric meritat: Herta Müller e o excelentă scriitoare – și ca prozatoare, și ca eseistă, și ca – surpriză! - poetă. În povestiri și în romane a găsit o manieră personală de a trata subiecte românești (sau hai să zicem „româno-șvăbești”!) cu o stilistică „nemțească”: face arheologie identitară pe o zonă extrem de interesantă din punct de vedere comunitar, foarte legată de contextul etnic, istoric și cultural românesc; și o face într-un stil apropiat acelor formule postbelice ale prozei germane care au inventat o sintaxă nervoasă, decupată scurt, ritmată alert, neliniștitoare, polemizînd implicit cu tradiția thomasmanniană – și mai veche, de fapt – a frazelor interminabile, a lungilor, mult-prelungitelor „perioade” (cum le numesc lingviștii). Ca eseistă, scrie tăios, exprimînd foarte radicale atitudini morale. Și s-a „jucat” agreabil și cu miez în poemele-colaje publicate în ultimii ani. Pe scurt, Herta Müller are stil și are clasă. Binemerită Nobelul.
■ În al doilea rînd, premierea ei obligă literatura română, cultura autohtonă și întreaga populație să accepte adevăruri care au mai fost susținute în ultimele două decenii, după căderea regimului comunist, stîrnind nu o dată mari polemici, în special în mediile intelectuale, sau chiar tensiuni interetnice în rîndurile populației. De fiecare dată, după ce apele s-au liniștit, temele respective au fost – însă – mai degrabă ocolite decît asumate. Va fi mai greu acum, căci Nobelul Hertei Müller va avea extraordinare ecouri internaționale și va fi însoțit de discuții care vor ajunge exact la aceste adevăruri: că România este și ea un stat multinațional, ca toate cele europene și ca mai-toate ale lumii, ceea ce înseamnă că articolul 1 al Constituției noastre este fals și abuziv, limitativ, naționalist; că și un „ne-român” poate fi reprezentantul românilor și al culturii noastre comune, multietnice, multilingvistice; și, privind către subiectele din proza Hertei Müller, extrase sistematic din viața Banatului româno-șvăbesc, va trebui să recunoaștem că minoritățile etnice au fost uneori – sau adeseori? sau întotdeauna?! – discriminate de majoritatea etnic-românească. Subiecte delicate, a căror dezbatere n-a fost și nu va fi ușoară.
Avansez și un pronostic: premierea Hertei Müller va avea efecte pozitive în ambele privințe. Absolut previzibile la primul punct: opera ei va deveni – evident – mult mai cunoscută, se vor face noi traduceri, va fi citită, recitită, comentată, cum li se întîmplă tuturor „nobeliștilor”. Importantă va fi consecința în planul celălalt, al multiculturalismului nostru încă neasumat ca atare: cred că adevărurile cu pricina vor fi mult mai ușor acceptate așa, într-o dezbatere legată de o scriitoare etnic-germană. Să ne imaginăm ce reacții naționaliste s-ar fi putut stîrni dacă laureatul ar fi fost un ungur român sau un evreu român! Reamintesc faptul că Norman Manea, celălalt scriitor al nostru cotat cu mari șanse de a cîștiga premiul, a spus de mai multe ori că speră să nu ne pună vreodată în fața unei asemenea situații...

Distribuie articolul

Urmărește știrile Vox Publica și pe Google News

Mai multe știri din Espresso