Sînt cîteva isterii de-a dreptul nocive care ocupă tot spațiul de dezbatere, complet aiurea.
- Anti-Băsescu - nu e loc de discurs critic la adresa președintelui pentru că apar imediat Gîdea-Nistorescu-Chireac- etc. care te fac să-ți iei lumea în cap și să nu mai faci politică. Senzația asta de sfîrșitul lumii dacă rămîne Băsescu e afacerea lor. Dar e publică, din păcate.
- isteria anti-anti-Băsescu, practicată de fanii absoluți ai președintelui. Cu ăștia nu mai poți vorbi despre derapajele clare ale omului pntru că imediat ești inclus în prima gașcă.
Sînt cîteva isterii de-a dreptul nocive care ocupă tot spațiul de dezbatere, complet aiurea. Dezgustul universal este valabil și la Pleșu, și la Realitatea, cu "respectul", dar acest dezgust nu poate fi exploatat politic oricît ne-am iluziona. Poate, cel mai sănătos, poate fi exploatat comercial. Nici măcar Traian Băsescu nu e stăpîn pe acest trend anti-tot ("anti-tot" nu din stradă, ci în fotoliul de acasă) pe care părea că-l stăpînește.
- Anti-Băsescu - nu e loc de discurs critic la adresa președintelui pentru că apar imediat Gîdea-Nistorescu-Chireac- etc. care te fac să-ți iei lumea în cap și să nu mai faci politică ever. Senzația asta de sfîrșitul lumii dacă rămîne Băsescu e afacerea lor. Dar e publică, din păcate. Culmea e că prostioarele pe care le reproșează ei maschează involuntar marile probleme din conduita președintelui
- isteria anti-anti-Băsescu, practicată de fanii absoluți ai președintelui. Cu ăștia nu mai poți vorbi despre derapajele clare ale omului pntru că imediat ești inclus în prima gașcă. Și nu mai poți vorbi nici despre interpretări nuanțate pentru că "ești manipulat"
- isteria antipoliticieni e exploatată de ambele grupuri enunțată mai sus - toți sînt o apă și un pămînt blabla. Ok, putem sări de nivelul de crîșmă? Evident, "antipoliticienii" se împart și ei în două tabere: antiparlamentari și anti oamenii lui Băsescu...
- Antipresa - presa e în rahat economic și etic, dar nu complet, ba chiar am fi mai informați ca niciodată dacă am ști și cum să depășim complexul manipulării prin televizor. Ziariștii care urlă toată ziua împotriva presei sînt ca politicienii care urlă toată ziua împotriva politicii. Au o problemă atunci cînd ies din nemulțumirea abstractă...
Ce nu se vorbește decît foarte puțin pentru că sînt chestiuni triviale și "la mintea cocoșului":
- UTILITĂȚI - cum se poate sparge tirania firmelor care incaseaza bani pentru apa, gaz, electricitate și care sufocă afaceri, inițiative personale etc.
- BĂNCI - deja au apărut niște chestiuni timide despre etica bancară. Dar știți vreo măsură a unei bănci care să fie cît de cît orientată spre consumatorul aflat la ananghie? Știu discursul: nu se poate interveni. Știu asta, dar se poate vorbi!
- AFACERILE CU STATUL - se discută tot timpul de la caz la caz fără a deveni o problemă de fond, măcar așa cum s-a întîmplat cu salariile de lux ale bugetarilor. Măcar să știm și noi, adică! Criza economică (cu varianta ei românească) a fost provocată și de ele! Măcar în America ăia știu cauzele exacte.
Niciuna din cele de mai sus nu poate fi discutata in termeni de legalitate (avem statul prea slab, vorba lui Vântu), ci in termen de principiu, adica macar sa spunem unde vrem sa fim in 2020, ideal vorbind. Se poate asta? Se pare că nu. Toți, inclusiv eu, sîntem îngropați într-o gîndire mohorît-clișeistică, ficare încercînd să aducă doar un plus stilistic.
Bonus: Ernu.
Prietenul Ernu, autorul Nascut in URSS, isi lanseaza azi o noua carte. La 19, la Muzeul Taranului, Bucuresti. Merg, o iau, o citesc si facem si un interviu, tot saptamina asta.
Se cheama Ultimii eretici ai imperiului. Si citez din rezumatul de pe site care suna interesant:
Ultimii eretici ai Imperiului spune – cu ironie, cinism si mult umor – povestea a doi eroi din doua lumi diferite: un batrin terorist care a incercat sa-l asasineze pe Stalin, devenit disident, ce a scandalizat mai multe regimuri politice, si un tinar scriitor specialist in tehnici de fraudare a bancilor. Doi eroi din doua generatii diferite, care isi impartasesc idei, tehnici de lupta si subzistenta, secrete de decodare a diverselor limbaje, precum si forme de rezistenta si virusare a unor mecanisme de control si represiune. Doi eroi noncomformisti recomanda cititorilor cele mai ingenioase forme de „aparare civila”, indiferent daca acestia se afla in Gulag sau pe Wall Street. Ce fel de arme, ce fel de substante si ce fel de „vraji” trebuie sa folosesti in societati cu un nivel ridicat de poluare ideologica? (mai mult)
Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca
