Era o vreme în care pe la televiziuni nu se vedeau atâtea mizerii și atâta incultura ca azi. Doar OTV-ul atrăgea seară de seară masele de telespectatori cu cu IQ egal cu numărul de la pantof. Restul televiziunilor blamau de zor metodele diaconesciene. Pe urmă, văzând succesul OTV-ului, strategii televiziunilor s-au gândit probabil că nu le-ar strica o parte din publicul amator de senzațional ieftin. Așa au apărut emisiuni de genul Acces direct, Happy Hour, Un show păcătos și alte asemenea. Efort minim, calitate inexistentă, succes garantat.
O asemenea strategie încearcă în
Era o vreme în care pe la televiziuni nu se vedeau atâtea mizerii și atâta incultura ca azi. Doar OTV-ul atrăgea seară de seară masele de telespectatori cu cu IQ egal cu numărul de la pantof. Restul televiziunilor blamau de zor metodele diaconesciene. Pe urmă, văzând succesul OTV-ului, strategii televiziunilor s-au gândit probabil că nu le-ar strica o parte din publicul amator de senzațional ieftin. Așa au apărut emisiuni de genul Acces direct, Happy Hour, Un show păcătos și alte asemenea. Efort minim, calitate inexistentă, succes garantat.
O asemenea strategie încearcă în prezent și președintele Băsescu. În condițiile în care intelectualii români se depărtează încet și sigur, o reorientare este mai mult decât necesară. Prin sugerarea unui parteneriat între puterea politică și Biserica Ortodoxă Română, șeful statului încearcă să mai fure din electoratul altor candidați. Din electoratul lui Becali, care din păcate există și este impresionat de religiozitatea ostentativă. Din electoratul lui Vadim, care de asemenea e atașat de BOR ca simbol național. Din electoratul lui Geoană (mă rog, al PSD-ului mai degrabă, Geoană beneficiind de circumstanțe), format în mare parte din oameni de la țară și din populația în vârsta, pentru care atașamentul față de Biserică a președintelui este o condiție sine qua non.
Să fie mulți? Să fie puțini votanții astfel câștigați? Rămâne de văzut. Cert e că votanții pierduți prin această manevră sunt mai puțini. Este vorba despre unii intelectuali creștini, care nu agreează mixajul politic-religios, despre câtiva atei, despre unii catolici și (neo)protestanți deranjați de o asemenea discriminare și despre adepții altor religii.
Avem așadar un răspuns la întrebarea domnului Cristian Pătrășconiu? Da, ideea parteneriatului dintre puterea politică și Biserica Ortodoxă Română este una firească. Poate ușor ipocrită și disperată, însă firească. Cât o fi de periculoasă și mai ales pentru cine? Răspunsul se găsește poate în paradoxul parteneriat cu biserica - legalizarea prostituției. În diluarea principiilor Bisericii, urmată de degradarea morală a societății.
