Espresso· 2 min citire

Magazinul de bijuterii: jaf în liniște sau cu alarma pornită?

Vox Publica
Scris de Vox Publica Publicat: 8 nov. 2009, 13:37

Am văzut zilele trecute o știre despre fundația președintelui Iliescu și mi-am amintit de un paragraf din cartea lui Tom Gallagher “Furtul unei națiuni. România de la comunism încoace”. Autorul invoca, în 2004, scenariul potrivit căruia președintele Iliescu își va înființa, după retragerea din politică, o fundație umanitară care îi va purta numele și pe care partenerii de afaceri o vor sponsoriza. Ideea era că Iliescu (care a insistat în a-și face un renume din onestitatea economică) își va primi astfel recompensa pentru faptul că a închis ochii la “furtul națiunii”

Am văzut zilele trecute o știre despre fundația președintelui Iliescu și mi-am amintit de un paragraf din cartea lui Tom Gallagher “Furtul unei națiuni. România de la comunism încoace”. Autorul invoca, în 2004, scenariul potrivit căruia președintele Iliescu își va înființa, după retragerea din politică, o fundație umanitară care îi va purta numele și pe care partenerii de afaceri o vor sponsoriza. Ideea era că Iliescu (care a insistat în a-și face un renume din onestitatea economică) își va primi astfel recompensa pentru faptul că a închis ochii la “furtul națiunii” care s-a petrecut sub patronajul său. Am căutat paragraful respectiv și vă reproduc concluzia plastică a acestei ipoteze:

 

“Dacă România ar fi comparată cu un magazin de bijuterii, s-ar putea spune că Iliescu a fost un client fidel, care a distras atenția personalului de vânzări, în timp ce complicii lui au fugit în mod repetat cu cele mai valoroase bijuterii”.

 

Magazinul de bijuterii, sărăcit până la ultima tejghea în 20 de ani, a mai cunoscut două personaje tutelare în perioada post-comunistă.

 

Președintele Constantinescu a jucat rolul agentului de pază (cu vocație și chip de don quijote) care vede, în primă fază, prin geamul magazinului, cum hoții își încarcă buzunarele cu lucruri de preț. Dar, odată ajuns înăuntru, încălzit de toate îndemnurile trecătorilor, nu reușește să mai descâlcească între hoți și clienții cinstiți. Este învârtit ca un titirez de grupul de hoți, amețit, dus cu zăhărelul, lucrat la buzunare. Ține discursuri anti-furt pe tejghea și iese pe ușa din spate încercând să declanșeze sistemul de alarmă.

 

Președintele Băsescu își dorește rolul de patron al prăvăliei. S-a postat în ușă și le strigă de la microfon trecătorilor că i-a prins pe hoți. A operat o selecție între hoții buni și hoții răi (cei care nu au mers pe mâna lui) și vrea să pună lacătul pe ușa de intrare, pentru a rezolva chestiunea. În răstimpul ultimilor 5 ani, nu s-au mai sustras în liniște bijuteriile, ci cu mare zgomot și păruială. Scandalul și alarma i-au făcut pe mulți români să treacă pe trotuarul celălalt, inclusiv pe emisarii FMI. Toată Europa civilizată se află pe trotuarul de vis-a-vis și așteaptă deznodământul.  

 

Distribuie articolul

Urmărește știrile Vox Publica și pe Google News

Mai multe știri din Espresso