Pe Sever Voinescu îl știți. Haideți, măi, că toți îl știm. Cu bunele și relele lui. Că le are pe amândouă categoriile.
Pe Sever Voinescu ar trebui să îl luăm ca pe Michael Jackson, god rest his soul. Adică să ne placă ce cântă Michael și să ne doară la bască de ce face omul Michael în viața personală de dincolo de CD, DVD sau vinil.
Îmi place tare mult cum scrie Sever Voinescu. Atunci când scrie pe orice altceva decât politica internă, moment în care devine necitibil, ca să zic așa. Pentru că pe zona asta, nou fiind el în insectarul politic și, pe cale
Later edit: Mulțumesc, Zorba, pentru că m-ai îndrumat către excelenta postare a lui Costi Rogozanu.
Pe Sever Voinescu îl știți. Haideți, măi, că toți îl știm. Cu bunele și relele lui. Că le are pe amândouă categoriile.
Pe Sever Voinescu ar trebui să îl luăm ca pe Michael Jackson, god rest his soul. Adică să ne placă ce cântă Michael și să ne doară la bască de ce face omul Michael în viața personală de dincolo de CD, DVD sau vinil.
Îmi place tare mult cum scrie Sever Voinescu. Atunci când scrie pe orice altceva decât politica internă, moment în care devine necitibil, ca să zic așa. Pentru că pe zona asta, nou fiind el în insectarul politic și, pe cale de consecință, cu un grad relativ redus de curvăsărie comunicațională, Sever o dă prin bărci.
Cum ar fi, ca să revin, totuși, la titlu, declarația lui de pe la mijlocul lui ianuarie 2009, în Academnia Cațavencu, cum că “primele zile în Parlament m-au revoltat pur și simplu. Am găsit un sistem anume alcătuit pentru lene și mică ciupeală. Nu va rămâne așa. AM SĂ MĂ OCUP PERSONAL DE ASTA (majuscularea și îngroșarea aparține lu’ chinezu)”.
Așadar, stimate om politic Sever Voinescu, dacă ne poți împărtăși cum te-ai ocupat personal și cu ce urmări, am fi mai mult decât onorați...
