N-am cu cine

Cât a existat, alternativa mea la fiecare exercițiu electoral a fost URR. I-am votat constat, în ciuda faptului că șansele lor de a intra în Parlament sau de a obține vreun post de primar n-au existat niciodată. Cei cărora le-am spus opțiunea au zis că e un vot nul. Eu l-am luat drept o investiție, am crezut sincer ca URR poate crește. Încet, dar va crește, de la un scrutin la altul. A dispărut, iar acum nu mai găsesc nici o alternativă, nu văd nici un partid suficient de curat încât să mă convingă să-l susțin, prin ștampilare, cu conștiința relaxată. Spre exemplu, pentru prezidențialele de anul acesta, un Tudorici ar fi fost excelent. Altfel, rămâne varianta lui Rogozanu, o căsuță albă și sictirită.