Espresso· 4 min citire

Ne-am ratat pînă și mafioții!

Vox Publica
Scris de Vox Publica Publicat: 11 nov. 2009, 06:57

<strong> </strong> Promiteam să postez doar de două ori pe săptămînă, lunea și joia, dar îmi luam precauția să avertizez că voi încălca regula dacă apare un caz de forță majoră. Din păcate, a apărut unul și nu cred că trebuie să-l las necomentat, chiar dacă unii dintre colegii mei de pe „Voxpublica” l-au abordat deja. Poate că am reușit să găsesc și alte unghiuri decît cele utilizate de ei. O parte a colegilor mei din presa online, presa scrisă și audio-vizuală dovedindu-se de o stranie pudicitate, s-au grăbit să acuze cuplul de comici vestiți


Promiteam să postez doar de două ori pe săptămînă, lunea și joia, dar îmi luam precauția să avertizez că voi încălca regula dacă apare un caz de forță majoră. Din păcate, a apărut unul și nu cred că trebuie să-l las necomentat, chiar dacă unii dintre colegii mei de pe „Voxpublica” l-au abordat deja. Poate că am reușit să găsesc și alte unghiuri decît cele utilizate de ei.


O parte a colegilor mei din presa online, presa scrisă și audio-vizuală dovedindu-se de o stranie pudicitate, s-au grăbit să acuze cuplul de comici vestiți ai microfonului ascuns că strică imaginea presei. În opinia mea, se înșeală, și încă de două ori – mai întîi, e imposibil să-i poreclești pe cei doi jurnaliști, e foarte greu să-i consideri și foști jurnaliști, de altfel. În al doilea rînd, dacă privim cu atenție și nu ne îmbătăm cu apă rece, este aproape la fel de greu să mai strici ceva la imaginea presei, s-a ocupat singură de asta, mai ales în ultimul deceniu, cu o obstinație demnă de o cauză mai bună.
E suficient să te uiți la subsolurile articolele și ale blogurilor, să te citești forumuri, să privești sondajele de opinie și dincolo de clasamentele partidelor și ale politrucilor, ca să constați asta. Și cînd mă refer la subsolurile cu pricina, nu mă opresc doar la celebrii „postaci” puși, plătiți de partide să le rezolve problemele electorale de atac – la adversari – și de apărare – a propriilor candidați –, ci de poziția generală a celor care comentează acolo. În comentariile cu pricina, presa și jurnaliștii nu ies mai bine decît politrucii și mă tem că nu este vorba de o eroare generală de percepție. Și ce naiba a mai rămas din „încrederea în presă”, relevată de sondajele de opinie, acum, comparativ cu scorurile nu mari, ci scandalos de mari, din anii nouăzeci?!
Faptul că, după un asemenea scandal, cu puține excepții, nu i-am văzut, totuși, pe cei doi mameluci ostracizați de colegii lor din presa clasică, scrisă sau audio-vizuală, ci din contra am asistat, mai degrabă, la deturnarea atenției ori la operațiuni de spălarea cadavrelor, nu va contribui cu nimic la ameliorarea imaginii cu pricina, ba dimpotrivă! Presa va încasa ceea ce merită și după aceea va plînge ca proasta în tîrg că o „bate” publicul citiror/ascultător/privitor!
De altfel, nici politrucii nu au ieșit mai bine din acest scandal – cei mai mulți dintre s-au făcut că plouă sau au băgat capul în nisip ca struții, unii au deturnat chestiunea, privind către cei doi mameluci de presă ca înspre doi aliați de nădejde, devreme ce atacau în direcția „bună”, deci a adversarilor lor, iar cei care au vrut, totuși, să atace problema în adevărul său n-au fost în stare să găsească drumul în ceața deasă ce-i încojura, provocată de colegii de dezbateri și întreținută imbecil de „moderatori”, eșuînd în argumentare sau părăsind iritați platoul, ceea ce poate nici n-a fost soluția cea mai rea!
Oricum, aș vrea să-i previn pe cei care au sărit în ajutorul unor șantajiști ordinari – momentan „tovarăși de drum”, dar ei vor fi în această postură oricînd și față de oricine „va marca banul”! –, pe principiul că te faci frate cu dracul pînă treci puntea, că asemenea „alianțe”, dincolo de abjecția lor morală, au obiceiul să se răzbune cînd te aștepți mai puțin, cînd îți este lumea mai dragă.
În sfîrșit, compararea acestor două exemplare ale sub-umanității – iar limbajul din înregistrare este intens caracteristic pentru această categorie de ființe – cu Pamfil Șeicaru, cu mafioții noștri trecuți sau cu cei din seria „Nașul” sau din „Clanul Soprano” sînt intens jignitoare pentru toți termenii luați în comparație. Pînă și în ticăloșie poate exista o anumită grandoare, pînă și mafiile adevărate au niște repere etice și niște dimensiuni afective ce pot atinge tragismul. Cum văd, noi am reușit să ne ratăm pînă și destinul mafiotic cu asemenea „mafioți” de doi bani duzina. Mafioți de Dîmbovița poate, adică pur și simplu niște găinari! Iar cei care-și iau asemenea specime în slujbă sau în alianță, politruci sau oameni de afaceri, precum și cei care se simt mîndri de „colegialitatea” lor, nu sînt nici ei altceva!
(sursa foto aici)

Distribuie articolul

Urmărește știrile Vox Publica și pe Google News

Mai multe știri din Espresso