Întîlnirile cu alegătorii ale candidaților la președinție pot da o imagine mai apropiată de realitate decît sondajele de opinie. Cîteva mii de oameni la fața locului au un impact mult mai mare decît cîteva milioane pe hîrtie. Încît partidele din spatele candidaților își adună membrii și susținătorii, mai cu binișorul, mai cu convocatorul, pentru a-i impresiona pe indeciși.
Totuși siguranța organizatorilor și a candidaților nu e atît de mare, încît să admită abateri de la scenariul prestabilit. O dovadă e ceea ce s-a întîmplat la mitingul pentru Băsescu de
Întîlnirile cu alegătorii ale candidaților la președinție pot da o imagine mai apropiată de realitate decît sondajele de opinie. Cîteva mii de oameni la fața locului au un impact mult mai mare decît cîteva milioane pe hîrtie. Încît partidele din spatele candidaților își adună membrii și susținătorii, mai cu binișorul, mai cu convocatorul, pentru a-i impresiona pe indeciși.
Totuși siguranța organizatorilor și a candidaților nu e atît de mare, încît să admită abateri de la scenariul prestabilit. O dovadă e ceea ce s-a întîmplat la mitingul pentru Băsescu de la Craiova. Acolo, Băsescu i-a cerut lui Mircea Dinescu, care apăruse pe neanunțatelea, să se dea jos de pe scenă și să se ducă să vorbească la televizor. Bănuiala organizatorilor și a lui Băsescu însuși că Dinescu voia să ia cuvîntul „din partea maimuțelor” pentru a le băga pedeliștilor și lui bățul prin gard o fi fost justificată de diatribele tv ale poetului. Totuși, dacă ar fi fost cu cinci minute mai relaxat, Băsescu i-ar fi dat microfonul lui Dinescu și apoi i-ar fi răspuns, ceea ce ar fi putut fi o lovitură de imagine din partea „dictatorului”, indiferent ce ar fi spus poetul despre el. Băsescu a ratat-o crispat.
Satisfacția de a-l ușui pe Dinescu mi s-a părut ieftină. Marinarul ar fi ieșit mult mai cîștigat dacă și-ar fi impus să dea o probă practică de libertate a cuvîntului, lăsîndu-l să vorbească pe neinvitat. Să-i fi fost lui Băsescu teamă că nu-l poate dovedi pe poet? Să-și fi închipuit el că Dinescu fusese trimis ca vîrf de lance al unei contramanifestații care să-i dea mitingul peste cap? Spontanul Băsescu, cel de care adversarii lui politici se tem fiindcă nu știu să-i anticipeze mutările, a reacționat rigid și aproape temător în episodul cu Dinescu. Un semn că nici el nu e prea sigur de victorie, chiar dacă la mitingurile lui se adună mai mulți poporeni decît la concurență și chiar dacă el afirmă că în sondajele care nu ajung la presă are un avans considerabil față de contracandidații lui. Crisparea lui Băsescu n-are, cred, nici o legătură cu primul tur de scrutin, ci cu ecuația din cel de-al doilea, în care e posibil să devină victima unui vot negativ.
Dacă ne uităm la mitingurile pe care PSD i le organizează lui Geoană prin țară pare ciudat că un partid care organizatoric stă mai bine decît PDL-ul nu adună mai mulți susținători prin județe. Asta poate însemna în primul rînd că liderii locali ai partidului nu prea cred în șansele lui Geoană și, drept urmare, nu se omoară să-și aducă oamenii la întîlnirile cu el sau că, mai rău, nu-i iartă ieșirea de la guvernare de pe urma căreia mulți pesediști au rămas cu ochii în soare. Ipoteza, pe care am auzit-o, că PSD-ul nu se omoară să-i asigure lui Geoană uriașe băi de mulțime în campanie fiindcă s-ar concentra asupra mobilizării la vot nu prea stă în picioare, fiindcă aceste mitinguri nu sînt făcute pentru cei deja convinși, ci pentru cei de pe margine, dintre care unii nu s-ar duce la vot, iar alții, care vor s-o facă, nu s-au hotărît în dreptul cui să pună ștampila.
Că aceste băi de mulțime au relevanță o dovedește și discursul tot mai lipsit de aplomb al candidatului liberal Crin Antonescu. Pe măsură ce se convinge că la chemarea PNL nu se adună lume la mitingurile sale decît pentru un duș scurt, Antonescu ba îi face cu ochiul doctorului Sorin Oprescu, ba anunță că liberalii nu vor cădea la pace cu Traian Băsescu, un fel de a spune că nu se vede prezent în cel de-al doilea tur de scrutin.
Revenind la Băsescu, chiar dacă prezența la mitingurile sale le bate pe cele ale principalilor lui contracandidați, luate separat, nu e atît de consistentă, încît să aștepte liniștit cea de-a doua repriză a alegerilor. Asta l-a și făcut să spună deunăzi că ar vrea un guvern liberal, cu premier pedelist și să-și amintească, acum vreo două săptămîni, cum i-a luat fața lui Sorin Oprescu, cu ajutorul bucureștenilor, și a cîștigat primăria Capitalei, deși venea de pe locul doi. Or acum Băsescu, chiar dacă ar ieși pe primul loc după 22 noiembrie, nu pare sigur că va izbîndi și în cel de-al doilea la gîndul că baia mică a lui Geoană și dușul lui Crin Antonescu ar putea fi mai populate laolaltă decît piscina aglomerată în care se scaldă el.
(Text publicat în revista 22)
