De multe politici am auzit la viața mea de om virusat cu interesul pentru, hai să băgăm clișeul, bunul mers al vieții cetății. Am auzit-o pe aia cu politica țigăncii împuțite, cu politica celor două Românii, cu politica puiuțului de comunist. Dar pe asta cu "politica de a nu spune" încă nu am auzit-o...
Dar a venit imberbul Lucian Croitoru cel viteaz, acest fost premier desemnat, care, răspunzând întrebării unei jurnaliste, a replicat, de-a dreptul imperial, "nu răspund, acest lucru face parte din politica mea de a nu spune".
Cât e de simpatic... Cum s-a gândit el
De multe politici am auzit la viața mea de om virusat cu interesul pentru, hai să băgăm clișeul, bunul mers al vieții cetății. Am auzit-o pe aia cu politica țigăncii împuțite, cu politica celor două Românii, cu politica puiuțului de comunist. Dar pe asta cu "politica de a nu spune" încă nu am auzit-o...
Dar a venit imberbul Lucian Croitoru cel viteaz, acest fost premier desemnat, care, răspunzând întrebării unei jurnaliste, a replicat, de-a dreptul imperial, "nu răspund, acest lucru face parte din politica mea de a nu spune".
Cât e de simpatic... Cum s-a gândit el că dintre coloane lungi de cifre și conturi de la BNR, gen scurgerea aia de date verzulii din filmul Matrix, o să iasă el împlătoșat cu miraculosul îndemn băsescian "Luciane, du-te că te sparg!" și o să salveze țara de ea însăși... Cât e de simpatic...
Politica asta a lui Lucian Croitoru "de a nu spune" îmi aduce aminte de un banc, unul din bancurile mele preferate. Legătura cu ce am zis mai sus o faceți voi.
Ion și Gheorghe stau degeaba
Ion: Măi, Gheorhe, cum dracu se zice corect, fuRnicular sau fuNicular?
Gheorghe: La ce?
