Portretul artiștilor Roșca și Chirieac la bătrânețe

"Macovei: Tu ce faci (Bogdane)?
Chirieac: Bani."
Între prima stenogramă, produsă la El Capitan, și a doua, mult mai veselă, care tocmai stă să înceapă, jurnalistul Bogdan Chirieac a făcut bani.
"Înseamnă că faci lucruri bune" zice Macovei, dar Bogdan, instalat în filozofia cinică și profitabilă a epocii care îi va purta numele, i-o retează: "Ai văzut tu vreodată presa să facă lucruri bune în țara asta?"
În momentul în care scriu aceste rånduri toți cei implicați și-au asumat înregistrarea. Dialogul e, așadar, real. Vorbele există în realitate, propozițiile au fost rostite, propunerile s-au auzit. Nu e un fals. E un caz autentic de ticăloșie. E o ticăloșie dublă, a actorilor și a producătorilor, a conținutului și a modului în care acesta a fost obținut.
Presa ticăloșită așadar, există. O spune președintele Băsescu, o spune ea însăși, o spune aproape textual Bogdan Chirieac, o re-spune apoi tot el invocåndu-l pe președinte și, în fine, o spune de la un cap la altul această înregistrare. O ticăloșie timidă, prudentă, ca și cum s-ar simți cu microfonul pe căciulă, arată și șeful Agenției Naționale de Integritate:
"Macovei: Videanu și Berceanu... Are lumea boală pe Videanu și pe Berceanu.
Chirieac: Așa e... Dar știi de ce are boală: că nu-mpart!
Macovei: Mănâncă singuri?
Chirieac: Da.
Macovei: Nici asta nu e corect".
Dar să lăsăm plevușca pentru mai tårziu și să ne întoarcem la titani. În acest al doilea episod, Bogdan Chirieac e morocănos, are blazarea omului greu, distras de la activitatea sa curentă și principală: făcutul banilor. Personajele care joacă în filmul cu miniștri-hoți și documente olografe sunt privite de sus și tratate în stilul paternalist-porno: "pulică", "pizda aceea" etc. Bogdan e profesionistul chemat să se aplece asupra unor mărunțișuri care-l țin din treabă. Îl scot un pic din "liga" lui. E condescendent și flegmatic, se plimbă nonșalant printre orori:
"Chirieac: Deci nu că fură, că de furat fură de rup (...) Dar nu-mpart nimic! Videanu i-a mai dat, Berceanu chiar mai puțin. I-au mai dat la campanie lui Băsescu, dar în rest nimic. Numai ei. Și au perfectă dreptate ăștia: „Băi, du-te în pula mea".
BC și SRS sau, ca să punem lucrurile într-o ierarhie corectă, SRS și BC sunt produsele de vårf ale jurnalismului pe bani grei. Roșca e părintele postdecembrist al principiului "un șantaj ratat e o anchetă de succes", creatorul unei școli de gåndire jurnalistică bazată pe bugete mari și cel mai self-rentabil șef de gazetă de după '90. Fost colaborator al Securității, jurnalist în regimul Ceaușescu, Roșca e un cocktail de instincte jurnalistice și lipsă de caracter care nu are egal în fauna presei romåne. A făcut anchete celebre, a inventat cazuri și scandaluri, a făcut ani la rånd agenda publică a unei societăți antagonizată de Iliescu. Ceva mai tårziu a făcut bani și a văzut că făcutul banilor e mai bun ca jurnalismul. A ținut-o tot așa pånă la stenogramele de azi și o va face mult timp după ce nimeni nu-și va mai aminti de ele.
Chirieac, la råndul lui, vine din vechea garnitură de la Adevărul, ziarul care s-a înfruptat ani buni, ca și Ziua, din publicitatea de stat. Adevărul i-a creat bune ocazii să interfereze cu mediul de afaceri cu statul, cu lobby-ul editorial, cu jocul de influență și cu protecția prin ziar. De aici s-au născut afacerile cu Motorola și banii buni pentru zile rele.
Inteligenți, abili și buni de gură, SRS și BC și-au elaborat crezurile lucrative în sånul unei prese care, trebuie spus, a tot tăcut. Au prosperat nestingheriți în nișa lor unde rămån, pentru multă vreme, modele exemplare pentru reversul profesiei de jurnalist. Dacă ar fi luptat de partea binelui ar fi fost ceva mai săraci, iar perspectiva asta pare să-i fi îngrozit.
Partea a doua a cazului ține de felul în care s-a produs înregistrarea. Ilegal, cåtă vreme Parchetul nu a eliberat nici un mandat de interceptare. E făcută, prin urmare, de servicii sau de inamici privați ai cuplului SRS - BC și ai intereselor pe care ei le susțin. În ambele situații e o ilegalitate, un abuz în dauna persoanei private și, în cazul unei interceptări cu autor în solda statului, o amenințare serioasă la adresa democrației. E un securism născut din aviditate electorală, montat în stilul niciodată demodat al poliției politice.
Înregistrarea e făcută în septembrie și publicată cu zece zile înainte de primul tur. Asta înseamnă că a fost păstrată pentru un moment prielnic, lucru ce dovedește intenția de a fi folosită ca instrument.
Notă 1: La o lectură atentă a stenogramei se vede că Macovei nu face nici o greșeală decisivă. El are comportamentul semi-idiot al unui luzăr timorat de contactul cu mafioții. Cu toate astea, nu scapă nici un porumbel pe gură, ca și cånd ar fi fost în cunoștință de cauză. El nu poate fi incriminat cu nimic în toată discuția. Dacă adăugăm și foșnetul suplimentar al microfonului, asemănător cu lavaliera de televiziune atunci cånd o porți asupra ta, e posibil să-l găsim pe acest jalnic personaj, cu Integritatea sa cu tot, complice într-o ambuscadă montată politic-polițienește în ajun de alegeri.
Notă 2: Urmează un episod 3. El ar conține dezvăluiri ale lui BC despre Mircea Geoană.