Espresso· 3 min citire

Povestiri pe unde scurte (3) N.C.Munteanu apare la București

Vox Publica
Scris de Vox Publica Publicat: 18 oct. 2009, 23:35

Imediat după Revoluție, vedeam la București oameni despre care nu-mi închipuiam că-i voi cunoaște vreodată. În perioada aceea am făcut interviuri cu unii dintre românii exilați care se întorseseră în țară, cei mai mulți în vizită. Dar și cu români care trăiseră într-un soi de exil intern. Primiserăm la România literară niște reportofoane, donație. Unul l-am luat eu, cu două casete pe care le-am tot folosit pînă s-au stricat benzile din ele.  La Congresul Scriitorilor din primăvara lui 90, au venit din Franța Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Mulți se așteptau

Imediat după Revoluție, vedeam la București oameni despre care nu-mi închipuiam că-i voi cunoaște vreodată. În perioada aceea am făcut interviuri cu unii dintre românii exilați care se întorseseră în țară, cei mai mulți în vizită. Dar și cu români care trăiseră într-un soi de exil intern. Primiserăm la România literară niște reportofoane, donație. Unul l-am luat eu, cu două casete pe care le-am tot folosit pînă s-au stricat benzile din ele.  La Congresul Scriitorilor din primăvara lui 90, au venit din Franța Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Mulți se așteptau să apară și Paul Goma, dar el nu voia să audă nici de congres, nici de noua putere din România. Congresul s-a ținut la Sala Palatului, iar Monica Lovinescu mi-a spus atunci, pentru România literară, că nu se aștepta ca scriitorii să vorbească la tribună aproape numai despre revendicări sindicale, nu și despre colaboraționismul cu regimul Ceaușescu, nici despre vina tăcerii complice. Înaintea lor însă vine în București pe neanunțatelea Neculai Constantin Munteanu și apare în redacția României literare. Adică, din punctul meu de vedere, intră în biroul lui Roger Câmpeanu, în care eram mai mulți și discutam politică, un tip zîmbitor, nici înalt nici scund, cu o geacă de piele, zice „Bună ziua” și se reped cîțiva la el: „Ce faci, Nae?!” într-un amestec de veselie și  mirare bucuroasă din care, împreună cu vocea noului venit, pe care am recunoscut-o prin comparație cu cea de la radio,am dedus că era Neculai Constantin Munteanu. Părea stingherit de propria lui faimă de „al dumneavoastră Neculai Constantin Munteanu” și încerca să pună o barieră de umor înaintea patetismelor cu care era întîmpinat, dar nu fără o ironie mușcătoare, cînd era cazul. Venise în țară, ne spunea, cu gîndul să se stabilească aici definitiv. Am fost printre ultimii care au dat mîna cu el: „Romancierul nostru favorit la Europa Liberă!” îmi spune NC-ul după ce i-am zis cum mă cheamă, încît aproape că am înlemnit de fericire. De atunci a apărut între noi o relație aparte, pe care aveam s-o verific mai tîrziu de nenumărate ori dinspre partea lui. Omul tolerant pe care l-am auzit spunînd: „Să fie pentru penultima oară!” vorbă pe care am folosit-o și eu – citîndu-l – în exercitarea funcțiilor de șef pe care le-am avut, inclusiv aceea de șef al Biroului din București al Europei Libere, era cum nu se poate mai riguros cu sine însuși. În România își începea programul de la cinci dimineață, cînd ieșeau primele ziare. A candidat din partea PD-ului pentru Senatul României și nu i-a sărit țandăra cînd s-a trezit pe un loc neeligibil pe listă. A mai candidat o dată, susținut tot de PD, pentru președinția TVR, și s-a retras cînd au apărut atacurile la orientarea lui sexuală. Avea să recunoască public peste cîțiva ani că e homosexual, cu regretul că n-a făcut-o mai dinainte. Acest om extrordinar avea să se întoarcă în Germania, unde se exilase pe vremea lui Ceaușescu, după o experiență de peste un deceniu într-o Românie în care nu și-a găsit locul. Își cumpărase aici un apartament pe care l-a vîndut în pierdere la plecare și, în ciuda faptului că în Germania îl aștepta o viață de anonimat, spre deosebire de celebritatea din țară, a preferat condiția de anonim printre nemți aceleia de celebritate mușcată de cur printre români.

Distribuie articolul

Urmărește știrile Vox Publica și pe Google News

Mai multe știri din Espresso