Președintele nostru, dl Băsescu, a făcut o preteriție la GDS
Am înțeles dintr-o postare a colegului și amicului Cristian Pătrășconiu că președintele nostru actual, dl Traian Băsescu, a fost pe la GSD. Mă bucur c-a făcut-o. E drăguț la GDS. Și, în fond, dl Băsescu e un mare cititor de cărți de la Humanitas așa că sigur a profitat de ocazie și a trecut pe la Librăria din fundul curții și și-a cumpărat cîte ceva, s-a fotografiat cu cititorii, a strîns mîini și a împrăștriat zîmbete, călduroase și sincere bineînțeles. Deși, pe de altă parte, poate că ar fi trebuit totuși să primească un Platon, o reeditare de-a lui
Am înțeles dintr-o postare a colegului și amicului Cristian Pătrășconiu că președintele nostru actual, dl Traian Băsescu, a fost pe la GSD. Mă bucur c-a făcut-o. E drăguț la GDS. Și, în fond, dl Băsescu e un mare cititor de cărți de la Humanitas așa că sigur a profitat de ocazie și a trecut pe la Librăria din fundul curții și și-a cumpărat cîte ceva, s-a fotografiat cu cititorii, a strîns mîini și a împrăștriat zîmbete, călduroase și sincere bineînțeles. Deși, pe de altă parte, poate că ar fi trebuit totuși să primească un Platon, o reeditare de-a lui Toqueville măcar, că așa am observat că se face cînd trece președintele prin zonă: îi dai o bundiță, un castron cu motive zoomorfe, un calup de cașacaval afumat, ceva face omul acolo, în ograda supusă vizitei. Sau măcar, dacă n-are la îndemînă cadouri, caută gospodarul, se uită prin preajmă, și tot găsește o oaie să i-o dea președintelui s-o tundă. C-așa-i românul, fire primitoare și darnică, mai ales cu eco-turistul occidental și cu președintele. Putea așadar, zic și eu, să i se dea o carte la răsfoit, dacă oi nu se găseau pe la Humanitas, că pînă la urmă, fie că tunzi o oaie, fie că răsfoiești un Toqueville, cam tot cu aia te alegi. În fine, mă iau cu sentimente naționale și cu digresiuni despre animalele noastre tradiționale și pierd din vedere subiectul pentru care m-am deranjat să scriu.
Așadar, zice la un moment dat dl. președinte, parcă mi-l și imaginez acolo, pe canapea, înconjurat de intelectuali, vorbind destins și natural și sincer, așa cum numai domnia sa știe s-o facă, și vorbele lui tăind fumul gros de țigară pentru a ajunge la inimile și în mințile celor prezenți. Îmi pare așa de rău că n-am fost și eu de față. Nici nu știți cît de rău îmi pare! Offff, iar mă iau cu digresiuni!
Deci, stătea președintele nostru pe canapea, sau pe fotoliu, cine știe, că n-am fost acolo și Cristi Pătrășconiu nu precizează, și la un moment dat zice: "Mie îmi e ușor să mă împac cu această clasă politică care refuză reforma, dar nu vreau s-o fac." Dintr-o dată împietresc! Sigur nu acolo, pe loc, fiindcă așa cum v-am zis, n-am participat, dar împietresc aici acasă, în fotoliul din care scriu. Și-mi zic apoi în sinea mea: "Vai, cum adică? Domnule președinte, nu se poate așa ceva! Cum puteți să spuneți că vă e ușor? Păi, dacă v-ar fi ușor, ar putea s-o facă oricine, iar dumneavosstră, nu sînteți oricine! Dumneavoastră sînteți președintele nostru, al poporului strîns unit în jurul intelectualilor și al celor ce vor binele, propășirea și modernizarea României!" Încerc să mă liniștesc puțin, mă duc pînă la bucătărie, beau un pahar cu apă minerală.
În fine, mă mai calmez și cum încercam eu să mă adun, mă uit și văd o bibliotecă. A mea. Chiar în fața fotoliului. Și-atunci îmi pică fisa! Da, domnule președinte îmi zic în sinea mea, erau singur acasă, vă dați sema, altfel nu-mi ziceam în sinea mea, ci cu glas tare, da, domnule președinte, e preteriție ce-ați făcut dumneavoastră. Preteriție curată. Pentru cei ca și mine, care țin mult la președintele nostru, și care-l respectă, dar sînt totuși, din motive întemeiate, puțin deprinși cu figurile retorice precizez că preteriția - se citește cum se scrie - e acea figură retorică prin care, într-o aceeași frază spui tocmai inversul a ceea ce afirmi. Cum ar veni, ceva de genul: "aș putea să te consider lipsit de cultură, patibular și ipochimen, dar faptul să sînt un tip de bun simț mă împiedică s-o fac". E evident că tocmai ai făcut-o! Simplu! Firește că-i paradoxală jucăria asta lingvistică în care poți să spui ceva spunînd că n-ai vrut să spui ceea ce tocmai ai zis.
Dacă eram la televizor, băgam puțină publicitate ca să vă las să vă jucați cu preteriția prin casă, cu cei apropiați, dar așa, fiindcă scriu, trebuie să continui. În tot cazul, politica a folosit preteriția și o va folosi din plin și bine face, că-i zăpăcește pe oameni și-i derutează pe adversari. Pe de altă parte, preteriția are și părțile ei nasoale; logic vorbind, e un fals ordinar fiindcă folosește același termen în două sensuri în aceeași frază, deci amestecă discursul cu metadiscursul. Revenind acum puțin la vorbele președintelui nostru actual, dînsul a spus că "i-ar fi ușor să se împace cu clasa politică, da nu vrea". De ce nu vrea? Păi, fiindcă are principii care nu-i permit să se împace. Păi, dacă are principii care nu-i permit să se împace înseamnă că nu i-ar fi ușor să le încalce, deci să se împace cu clasa politică. Dar el zice că i-ar fi ușor. Hopaaaa zic, scuip de trei ori în sîn, văd că nu iese la cîntar.
Așadar, din două una: dacă președintele nostru Traian Băsescu ar avea principii, înseamnă că ia-r fi greu să se împace cu clasa politică actuală. Dacă n-ar avea, i-ar fi ușor. Nu e posibil și să ai principii solide și să-și fie ușor să le încalci în același timp. Cum ar spune Aristotel, Dumnezeu să-l ierte, nu poți să și afirmi și să și negi ceva, în același timp. Așadar, ca să nu-l cotrazic nici pe Aristotel, dar mai ale pe dl Băsescu, președintele nostru, eu m-am decis în felul următor: e clar că președintele nostru a făcut o eroare de limbaj. El a vrut de fapt să spună că i-ar fi greu să se împace cu actuala clasă politică care refuză reforma, dar dacă vrem noi, întelectualii, poporul, o s-o facă și p-asta, ce nu face el pentru popor? Se ia de piept și cu Aristotel, nu numai cu reacționarii ăștia din politica Românească, pe care i-as putea numi patipulari si i-as trage in tepe in Piata Victoriei, dar fiindca am bun simt in exprimare si sint un om blind si pasnic, n-o fac. Hai că m-am mai liniștit!
Urmărește știrile Vox Publica și pe Google News



























