Au trecut cinci ani și sunt încă multe lucruri pe care președintele României nu le-a făcut. De fapt, n-a apucat să le facă, dar timpul nu e pierdut. Spre exemplu, n-a mers în mâini. Eu unul, aș fi vrut să-l văd mergând în mâini și sunt gata să jur că asta l-ar fi scos în evidență față de adversarii săi. N-a muls o vacă, n-a tuns un porc, nu și-a lăsat mustață, n-a cântat la bucium, n-a vorbit mulțimii cocoțat pe Logan, n-a pișcat folclorista care-l întâmpină cu sare și colaci, n-a îmbrăcat tricoul lui Goian, n-a botezat, încă, o comună întreagă și n-a cununat, simultan, un județ.
Au trecut cinci ani și sunt încă multe lucruri pe care președintele României nu le-a făcut. De fapt, n-a apucat să le facă, dar timpul nu e pierdut. Spre exemplu, n-a mers în mâini. Eu unul, aș fi vrut să-l văd mergând în mâini și sunt gata să jur că asta l-ar fi scos în evidență față de adversarii săi.N-a muls o vacă, n-a tuns un porc, nu și-a lăsat mustață, n-a cântat la bucium, n-a vorbit mulțimii cocoțat pe Logan, n-a pișcat folclorista care-l întâmpină cu sare și colaci, n-a îmbrăcat tricoul lui Goian, n-a botezat, încă, o comună întreagă și n-a cununat, simultan, un județ.
Această rezervă de gesturi populare adunate unul peste altul de câte ori când președintele s-a străduit să se abțină, așteaptă liniștită să primească telefon de la sediul de campanie în zilele ce vor urma.
Iar telefonul poate veni de oriunde. De la Geoană, de la Antonescu, de la Oprescu. De la oricine vrea, în mod serios, să ajungă președinte. Fiecare dintre cei patru are acum ocazia să stea în cap, să cotcodăcească, să facă tumbe sau să ragă, doar-doar va face electoratul să tresară și să întoarcă, o secundă, capul către el. Fiecare poate să execute toate figurile din repertoriul unui clown. Nu însă să și vorbească.
Sezonul cuvintelor a trecut. Frazele s-au uscat, verbele s-au veștejit, adjectivele au făcut viermi. Repetate la nesfârșit, mestecate laolaltă cu anii pe care îi tot pierdem, vorbele nu mai au înțeles. Ce pot să ne mai spună acești patru oameni? Că statul trebuie întărit, că justiția trebuie să meargă și că economia trebuie să crească? Că celălalt minte, că ceilalți fură, că nimeni, cu excepția lui, nu se pricepe să ne fie șef? Aceste fraze nu se mai aud, chiar dacă cei patru candidați le-ar urla din toți bojocii. Ele ne trec pe lângă urechi ca o șoaptă care deranjează la cinematograf.
A venit, așadar, vremea gestului extrem, singurul gen care mai produce atenție. Dacă hăhăiala, trânta, râgâitul sau scobitul vor face rating, asta îi vom vedea făcând. Dacă dezbrăcatul în public va obține voturi, viitorul președinte al României nu se va sfii să umble în curul gol.
Vă fac o propunere: în cele două luni care au mai rămas până la aflarea viitorului președinte priviți-i la televizor cu sonorul închis. N-au nimic de spus și nu spun nimic, așa că nu pierdeți nimic. Priviți-le fața, mâinile, bâțâiala, negii, grimasele, rânjetul și balele. După un timp, veți vedea că nu-i mai deosebiți. Iar cel care, în gesticulația și mimica lui mută vă va face primul să pufniți în râs, acela să fie demn de votul vostru. Înseamnă că a reușit să vă inspire un sentiment.
(articol preluat din Academia Cațavencu)
