Am primit și eu defectul email cu inboxul lui Băse. Adresa din dreapta jos a imaginii (www.prostie.ro) spune cam tot ce e de spus despre profesionalismul celor care au dat drumul viralului. Ce mai, se poartă tot felul de epidemii. Efectul: cei din tabăra anti-Băsescu vor râde cu aer(e) de superioritate, cei din barca matelotului, ușor crispați, se vor ambala și mai mult împotriva echipei adverse. Probabil că va veni și replica schimbătoare de roluri. Ei și? Sigur, imaginea președinților e ca să se erodeze iar rostul adversarilor, să exploateze PRistic treaba. Numai că nu așa
Am primit și eu defectul email cu inboxul lui Băse. Adresa din dreapta jos a imaginii (www.prostie.ro) spune cam tot ce e de spus despre profesionalismul celor care au dat drumul viralului. Ce mai, se poartă tot felul de epidemii. Efectul: cei din tabăra anti-Băsescu vor râde cu aer(e) de superioritate, cei din barca matelotului, ușor crispați, se vor ambala și mai mult împotriva echipei adverse. Probabil că va veni și replica schimbătoare de roluri. Ei și? Sigur, imaginea președinților e ca să se erodeze iar rostul adversarilor, să exploateze PRistic treaba. Numai că nu așa infantil.
De câteva luni bune nu mă mai interesează politica românească. Deloc. Iau și eu o pauză. Au fost ani în care scriam analize politice pentru instituții străine (deh...). Apoi, am urmărit fenomenul ca simplu cetățean. După ce am început să am primele senzații de play-back, că lucrurile se repetă, mi-am zis: "Mai aștept puțin. Totuși, poate e doar o dereglare de sistem". În cele din urmă, când am văzut că, de fapt, e ca în matematică, cu permutări de N politicieni luate câte X partide, m-am lecuit. Mi s-a părut indecent sa mi se spună că Stolojan, după ce a proslăvit virtuțile politice ale lui Ion Iliescu, s-a răspopit în democrat ori că Meleșcanu e liberal, că Băsescu e popular ș.am.d.
Ca urmare, am decis să intru, cel puțin o vreme, în lumea indiferenților. Știu, grecii îi numeau idiotes pe cei dezinteresați de viața cetății. Numai că asta nu e o cetate! Nici măcar fortăreață. Așa că, pas, mă retrag un pic.
Visez un scrutin în care niciun cetățean român nu merge la vot. Nimeni, doar cei care vor candida. Să se aleagă ei între ei, să se convingă ei între ei, să se mintă unul pe altul. Mai știți finalul urmuzianului text despre simpaticul bătrân Algazy, cel știrb, zâmbitor și cu barba rasă și mătăsoasă, frumos așezată pe un grătar înșurupat sub bărbie și împrejumuit cu sârmă ghimpată, și sufletul său pereche, Grummer cel cu cioc de lemn aromatic?
Înfometați și nefiind în stare să găsească prin întunerec hrana ideală de care amândoi aveau atâta nevoie, reluară atunci lupta cu puteri îndoite și, sub pretext că se gustă numai pentru a se complecta și cunoaște mai bine, începură să se muște cu furie mereu crescândă, până ce, consumându-se treptat unul pe altul, ajunseră ambii la ultimul os... Algazy termină mai întâi...