Republica Moldova: după alegeri

Alegerile din Republica Moldova au avut minim impact în România. Ce știri sau analize or fi fost pe canalele mainstream toate s-au rotit în jurul interesului strategic și ”neputinței” românești. Poate vă sunt utile două opinii dinspre oameni care cunosc bine țara și mersul ei politic. Vitalie Sprânceană e un intelectual activist care e în focul bătăliei publice de ani de zile, e parte din grupul protestatar Occupy Guguță, iar Vasile Ernu e scriitor stabilit în România, dar mereu cu ochii pe țara natală. Am ales din fiecare câte un fragment despre alegeri.

Rezultatele au fost astea:
”Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) a obținut aproape o treime din mandatele de deputat în circumscripția națională, în urma alegerilor parlamentare desfășurate duminică.

Pe poziția a doua se clasează principala formațiune politică de opoziție, blocul electoral ACUM, care a beneficiat de susținerea a 26,41% dintre alegători, în timp ce pe locul al treilea se situează Partidul Democrat, al controversatului om de afaceri Vlad Plahotniuc, cu 23,86%. Cea de-a patra formațiune politică care intră în legislativul de la Chișinău în urma votului pe liste este Partidul Șor, care a obținut 8,40%. ” (Agerpres)

Vitalie Sprânceană avea o observație foarte interesantă încă înainte de alegeri despre implicarea privatului sau a influenței private în instituții publice:

”Observ, la aceste alegeri parlamentare, un fenomen inedit – participarea directă și explicită, în competiția politică, a corporațiilor private.

Ele erau, evident, prezente și la celelalte scrutine, doar că atunci erau cumva în umbra partidelor, pe care le deserveau. Acum vedem corporații private care utilizează partidele drept paravan pentru a-și cumpăra influență politică.

(...)

Și totuși asta nu împiedică varii corporații private – Klassika (Shor), Finpar Invest (Plahotniuc), ”Exclusiv Media” (Partidul Socialiștilor), gruparea din Frankfurt (Partidul Demnitate și Adevăr) și multe altele mai mici, afiliate acestor actori politici sau altora – să participe în campania electorală pozînd ca partide politice.

Participarea corporațiilor private în exercițiul electoral se întîmplă în mai multe feluri:

• distribuții de cadouri (aici întregul repertoriu de încălcări și practici vicioase),

• obligativitatea pentru angajații unor companii private de a fi membri de partid (la aeroport și în magazinele Dufremol, am auzit, toți lucrătorii sînt obligați să fie membri ai Partidului Politic Șor, aflat în proprietatea lui Ilan Șor),

• facilități și reduceri la unele servicii comerciale operate de corporație (compania ”Gările Auto Moderne” SRL, a lui Ilan Șor, cea care a primit în concesiune autogările a coborît în ajun de alegeri cu aproape 25 % prețul biletelor pe ruta Orhei-Chișinău, adăugînd astfel cîte 5 lei mită electorală în buzunarul fiecărui călător care utilizează această rută),

• utilizarea resurselor administrative (autocarul Partidului Democrat călătorește prin țară însoțit de poliție)…

Asta însă e departe de a fi întreaga poveste a participării electorale a corporațiilor.

Un alt fenomen extrem de interesant (dar și îngrijorător) ține de faptul că unii actori privați corporativi  – figuri precum Ilan Șor și Vlad Plahotniuc fiind exemplele cele mai grăitoare – prestează diverse servicii populației prin intermediul instituțiilor publice pe care le controlează – drumuri, iluminație, medicamente gratuite, salarii – ca să se promoveze în calitate de buni administratori. (La asta se adaugă într-o mare măsură și președintele Igor Dodon, care prestează și el diverse servicii – repară și cumpără case, donează ajutoare familiilor nevoiașe – iar donațiile și serviciile nu vin din resursele președinției, ci provin din surse obscure și sînt gestionate de fundația-corporație ”Din Suflet”). ” (sursa)

Vasile Ernu, pe pagina lui de facebook dă un verdict clar apropo de obsesia prezenței României în Moldova. Pe cât ne dăm de preocupați, pe atât suntem de incompetenți:

” Avem un soi de blat cu un dezastru anunțat: elita prădătoare își conservă puterea. Poporul e abandonat și lăsat pe cont propriu.

Dar se pune o întrebare privind dinspre statul Român și politica lui spre Est și mai ales spre RM care este "un caz mai special".

De ce grupurile și partidul pe care România a mizat mult nu au intat în Parlament? De ce PL & Unioniștii sînt afară din Parlament? Unde sînt interesele Ro în această ecuație? Cum și-a gestionat România interesele?

Și mai simplu: de ce prezența României în RM este mai slabă decît a unui bandit precum Șor?

Foarte simplu. România nu are experți și expertiză pe Est & RM. RO lurează cu tot soiul de "exăperți de hîrtie" sau "sugative de fonduri" și a investit și mizat total aiurea. Mai există "experții-sezonieri", "băieți deștepți" care lucrează pragmatic strict "pe proiecte": sug și fug.

În RM mai există o adevărată pătură cocială (nu mare dar activă) care au devenit un soi de "unioniști și patrioți de profesie" care trăiesc din fondurile RO.

Alegerile actuale din RM dovedsc încă o dată clar, fără drept de apel că RO nu dispune de o strategie, de un plan și nici măcar de un grup de expertiză minimală care să ofere o strategie României pentru RM. Și asta de zeci de ani.

Dacă un bandit de provincie, din Orhei, este mai puternic și mai competent decît un stat precum România atunci lucrurile sînt clare. ”