Sorin Roșca-Stănescu și Bogdan Chirieac stau de vorbă cu șeful ANI, Cătălin Macovei. Primii doi nu mai sînt jurnaliști de foarte mult timp. Dar sînt încă dătători cu părerea absolut peste tot. În înregistrarea dată de Curentul sînt doar personaje din Clanul Soprano. Ei sînt România de care mi-a fost silă întotdeauna, a combinațiilor. România pe care trebuie s-o luăm la șuturi cu toții. După 20 de ani.
Mai întîi, aș vrea să dau un citat: "Dacă n-ai grijă de amantă, odată te varsă!" Acesta e un soi de omagiu adus expresivității pe care puțini scenriști
Sorin Roșca-Stănescu și Bogdan Chirieac stau de vorbă cu șeful ANI, Cătălin Macovei. Primii doi nu mai sînt jurnaliști de foarte mult timp. Dar sînt încă dătători cu părerea absolut peste tot. În înregistrarea dată de Curentul sînt doar personaje din Clanul Soprano. Ei sînt România de care mi-a fost silă întotdeauna, a combinațiilor. România pe care trebuie s-o luăm la șuturi cu toții. După 20 de ani.
Mai întîi, aș vrea să dau un citat: "Dacă n-ai grijă de amantă, odată te varsă!" Acesta e un soi de omagiu adus expresivității pe care puțini scenriști români au atins-o atunci cînd au vrut să redea viața de cartier. La noi, bogătanii vorbesc mai argotic decît băiețașii care vînd heroină în Ferentari. Spune multe și asta.
Mai-marii presei de azi aveau motive de cînd lumea să-i elimine pe cei doi din breaslă, măcar declarativ. Singurul gest ceva mai vizibil a fost cel al lui CTPopescu de a-l da afară de la Gîndul pe Chirieac după ce s-a constatat că scria articole ca să-și regleze afacerile cu STS.
Chirieac era aseară la TVR, vorbea despre Zidul Berlinului, apoi a fugit la Realitatea parcă și e în continuare ultraprezent. Roșca era la Antena 3 cu Hrebenciuc... Acești oameni trebuie pur și simplu să fie semnați altfel pe burtieră: ȘANTAJIȘTI, de exemplu.
Evident, înregistrarea nu a ajuns întîmplător la Curentul. Cineva a vrut să "le-o tragă". Trupa Băsescu e cel mai puternic adversar al lor și ei sînt furnizorii "suspecți". Dar aceste mizerii ne mai deschid și nouă ochii. (Apropo, faza cu caltaboșul și Remeș nu a fost considerată "probă", dar mie nu-mi pasă, setea mea de etică a fost satisfăcută cu acel filmuleț și asta e destul - dacă tot nu se ajunge să mi se satisfacă și setea de justiție). Așa și cu cei doi: vor începe isterii că de unde e înregistrarea? etc.
E foarte grav că sînt astfel de înregistrări ale unor convorbiri personale. Dar nu-mi mai pasă în cazul lor! Pentru că sînt mai rău decît cei care îi înregistrează! Dinte pentru dinte jeg pentru jeg. Un șef de instituție îngenunchiat de doi derbedei între două glumițe despre amantele lor. Asta n-ar trebui să ne deprime, ar trebui să ne revolte curat și adevărat!
Cine iese cîștigat din această explozie de jeg, înregistrări probabil ilegale, șantaj etc.? Noi cîștigăm! Tot ce-mi doresc e să "verse" acum și cei doi șantajiști biblioteca lor de dosare și înregistrări. Ar fi o deversare de lături pozitivă: putem ieși la liman dacă înotăm voinicește prin manipulările lor...
Ca o glumă, mi-a mai plăcut mult discuția cu amante și soții. Pare o viziune ultramodernă și de cartier a poveștii din "O scrisoare pierdută"...
Ăsta e jurnalismul unei falange importante din anii 90. Am văzut și eu șefi de ziar cu seifuri cu documente îngropate în perete. Unii s-au "apărat" cu ele, alții au atacat, alții n-au mai știut să facă distincția. Cert e că așa nu se poate face nimic. Tot ce pot spera, cum ziceam, e că se vor anihila unii pe alții, că Roșca Stănescu va trage cuiul grenadei, în mijlocul poporului de șantajiști adversari sau prieteni din care face parte.
Frînturi simpatice:
SRS: Nu i-ați găsit conturile de afară?
CM: Suntem în procedură... Lui Blaga?
SRS: Da.
CM: Sincer, nu le-am căutat.
SRS: Urât.
CM: Urât, dar nu am știut.
SRS: Dar ceilalți doi?
CM: La ceilalți doi sunt procedurile în curs. Durează. Știți cum v-am zis și la televiziune. Elveția nu mai e ce-a fost. Elveția dă tot acuma, dar e o procedură mai complicată. (sursa: Curentul)
SRS: Am niște acte. Voi vă hotărâți dacă uită discuția. Poți s-o uiți?
CM: Eu zic că nu, n-o uita. Nu mizați pe asta că nu știu.
BC: Deci pot să uit dacă am venit cu el la tine.
SRS: Păi știi că ai luat 100.000 de la un domn?
CM: Nu, arătați-mi hârtia!
SRS: Nu știu... (scoate documentul)
CM: Nu, domnu’ ăsta a luat împrumut.
SRS: E semnătura ta?
CM: Da!
SRS: Și ce scrie aici?
CM: „În prezența martorului“. „Contractul a fost încheiat în prezența martorului Macovei“. Da, așa e, și e valabil și în ziua de azi că ăla n-a dat banii. Adevărat tot ce scrie de la un cap la altul și adevărat că-i semnătura mea. Dar n-am luat eu, din păcate. Acum îmi pare rău, fie vorba între noi, că n-am luat nimic de acolo.
SRS: Păi da. Acum informația care-o am e că ați împărțit banii: tu, martorul, cu ăsta care a luat.
CM: Domnul Roșca, ar fi fost bine. Mă credeți, acum asta n-am cum să dovedesc, dar n-am luat nici măcar un cent și n-am făcut rău.
SRS: Și dacă n-ai făcut chestia asta, atunci de ce i-ai dat avocatului cu pixul, semnătura?
CM: Că s-a încheiat în prezența mea.
SRS: Nu asta, ce n-am adus...
CM: La ce vă referiți?
SRS: Că te-ai angajat că-i dai banii înapoi tu și te-ai pârât singur; ai dat o declarație olografă în fața acestui avocat.
CM: Nu, asta aicia nu.
SRS: Nu?
CM: Nu. Arătați-mi declarația! Ce Dumnezeu! Deci dacă am recunoscut că astea-s? Cum să-i dau? Am înnebunit în somn? Când să-i dau? Eu știu că avocatul ar vrea să ia banii de la mine acuma. Dar dacă luam eu banii? Să știți că eu nu am o problemă cu datoriile. Eu când iau un ban îl dau până la ultimul înapoi.
BC: Dar domnul ăla cine-i?
CM: Domnul ăla era un cămătar. (Curentul)
Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca
