Știrile externe sunt cenușăresele buletinelor TV din România, iar unele ziare românești au renunțat chiar la pagina de “Internațional”. Suntem atât de preocupați să ne studiem propriul nostru buric politic încât nu ne interesează decât foarte rar ce se întâmplă dincolo de granița țării. În urmă cu puțin mai mult de un an, când criza financiară se declanșa în toată magnitudinea sa în Statele Unite, editorii români din domeniul economic erau reticenți în a aborda subiectul, sub pretextul că “se întâmplă la ei acolo, ce ne interesează pe noi?”. Iată
Știrile externe sunt cenușăresele buletinelor TV din România, iar unele ziare românești au renunțat chiar la pagina de “Internațional”. Suntem atât de preocupați să ne studiem propriul nostru buric politic încât nu ne interesează decât foarte rar ce se întâmplă dincolo de granița țării. În urmă cu puțin mai mult de un an, când criza financiară se declanșa în toată magnitudinea sa în Statele Unite, editorii români din domeniul economic erau reticenți în a aborda subiectul, sub pretextul că “se întâmplă la ei acolo, ce ne interesează pe noi?”. Iată că până la urmă ne-a interesat într-un mod foarte direct, care ne-a afectat propriile buzunare. Suntem în general atât de absorbiți de circul politic intern, încât nu realizăm cât ne pot afecta evenimentele externe.
Spre deosebire de celelalte țări care participă la efortul militar din Afganistan, pentru români prezența armatei noastre în acel colț de lume nu este o temă de discuție. Media românești abordează subiectul foarte rar, doar atunci când militarii noștri sunt răniți sau uciși, fără însă a declanșa o adevarată dezbatere referitoare la motivele și principiile pentru care ne aflăm acolo.
Într-o recentă vizită la Stockholm, jurnaliștii suedezi mi-au prezentat studiile de piață efectuate în rândul cititorilor nordici. Pe locul doi în privința temelor pe care cititorul suedez vrea să le vadă în ziar se află, după criza financiară, încălzirea globală și în general problemele legate de mediu, cu atât mai mult cu cât se apropie summitul din decembrie de la Copenhaga, care își propune să meargă dincolo de protocolul de la Kyoto în efortul de a limita emisiile de noxe. Un studiu asemănător în rândul publicului român ar arăta, cu siguranță, o lipsă majoră de interes față de astfel de teme. Suntem, probabil, încă prea săraci și prea începători în ale democrației încât să putem să privim dincolo de ziua de mâine.
Atunci când o temă externă este discutată mai pe larg în presa română, abordarea este cel mai adesea una puțin pragmatică, de tipul 'drobului de sare'. Mă refer aici la tema scutului antirachetă din Europa Centrala, la care administrația Obama a anunțat de curând că renunță. S-au găsit imediat comentatori care să strige că iată, au avut dreptate, o administrație democrată nu este interesată de această zonă și ne-a lăsat din brațe, aruncându-ne practic în ghearele Moscovei. Cred că a venit timpul pentru o abordare mai pragmatică a unor astfel de teme. Marile puteri nu te țin în brațe pentru că ești un popor simpatic și ospitalier, ci pentru că au interese în zonă. Și, slavă Domnului, interesele marilor puteri ne-au plasat în cel mai favorabil context de securitate de până acum din istorie: membră a NATO și a UE, România nu are de ce să se teamă de colosul de la est din punct de vedere militar.
Singurul motiv pentru care Romania ar avea să se teamă de ceea ce ar putea veni de la est este dependența energetică de Moscova. Gazul rus a fost prea adesea în ultimii ani un instrument de șantaj în politica europeană. De aceea, obținerea independenței energetice a țării ar trebui să devină o temă de maximă importanță, chiar de consens național, așa cum nu au reușit să fie în România decât aderarea la NATO și la UE. Dacă în țări precum Franța, Germania sau Marea Britanie, opțiunea pentru energie nucleară sau împotriva acesteia este una din temele importante de campanie electorală, nu cred că subiectul va fi dezbătut, de exemplu, de candidații la președinția României.
Există totuși și în România un public tânăr, cosmopolit, care mai vrea să afle și ce se întâmplă dincolo de granițele minunatei noastre țărișoare, și care așteaptă analize dintr-o perspectivă românească asupra evenimentelor mondiale: cum ne vor afecta acestea, ce ar putea face guvernanții noștri. Nu am pretenția că pot raspunde la aceste cerințe, dar aș vrea măcar să vă propun, din când în când, teme de dezbatere. Aștept, la rândul meu, provocări din partea voastră.
