Saftoiu. Chiar asa e de greu de priceput?

Intrucit nu mai e asa de multa patima in joc in acest moment, va propun sa ne reamint de chestiunea desemnarii premierului.
Mai intii, am auzit  la TV o declaratie stupefianta a lui Claudiu Saftoiu:

noi asistam acum la desemnarea prin malpraxis a premierului de catre presedinte.

Ce dracu o fi asa de greu de inteles?
Articolul 103:
ARTICOLUL 103
(1) Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
Unde scrie ca Parlamentul sau o majoritate a Parlamentului DESEMNEAZA premierul? Daca mi se arata unde, maninc acea hirtie!
Domnule Saftoiu, haideti, dupa mine: Presedintele  DESEMNEAZA...DE-SEM-NEA-ZA! D-E-S-E-M-N-E-A-Z-A!
Bonus:
DESEMNÁ1, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi într-o funcție. – Din fr. désigner, lat. designare (după semn).
Altfel,
Despre desemnarea premierului, clar si precis, Valeriu Stoica intr-o demonstratie - reper:

cine are dreptul să nominalizeze primul ministru? O majoritate ad-hoc parlamentară sau președintele României? În această privință, Constituția este extrem de clară. Atribuția constituțională de a nominaliza primul ministru aparține președintelui României. Nu este posibil, potrivit Constituției, ca o majoritate parlamentară, oricare ar fie ea și oricât de largă ar fi ea, să propună, să nominalizeze primul ministru. De ce? Pentru că în logica actuală a Constituției României există două prerogative care aparțin președintelui, și anume: nominalizarea primului ministru, pe de o parte, și, pe de altă parte, dizolvarea parlamentului. Aceste două atribuții sunt corelate. Dar în ce ipoteză președintele poate să dizolve parlamentul? Nu prin voința lui proprie, ci prin voința unor majorități parlamentare care resping de două ori propunerile de prim-ministru. Deci, până la urmă, alegerile anticipate nu sunt declanșate prin voința președintelui pur și simplu. E un mecanism constituțional în care momentul hotărâtor pentru declanșarea alegerilor anticipate este voința unei majorități contrară voinței președintelui. Este posibil ca într-un sistem politic să apară, la un moment dat, o contradicție între voințe politice legitime constituțional. Și parlamentul este legitim constituțional, și președintele este legitim constituțional. Dacă aceste două voințe intră în contradicție, trebuie să fie o soluție. Și soluția este în Constituție. Dacă de două ori se constituie majorități parlamentare care se opun voinței președintelui, pentru detensionarea acestei situații, este calea alegerilor anticipate.