Mi-a venit în cap un lucru spus de un amic de curînd, într-o seară moleșită de vineri. -Brucan, când a scos profeția aia, a fost cam optimist, ca să nu zic naiv. N-aveam chef de discuții serioase, prea era weekend, așa că am dat din umeri, știți voi, e gestul ăla prin care încerci să pui capăt unei conersații fără sa deschizi gura. Acum, cu tot ce se petrece zilele astea, îi dau dreptate amicului. Și cred că naiv e mai potrivit decât optimist. Nu cred că numele celor care alimentează starea asta de nesfârșită tranziție contează prea mult, că e Băsescu, că a fost
Mi-a venit în cap un lucru spus de un amic de curînd, într-o seară moleșită de vineri. -Brucan, când a scos profeția aia, a fost cam optimist, ca să nu zic naiv. N-aveam chef de discuții serioase, prea era weekend, așa că am dat din umeri, știți voi, e gestul ăla prin care încerci să pui capăt unei conersații fără sa deschizi gura. Acum, cu tot ce se petrece zilele astea, îi dau dreptate amicului. Și cred că naiv e mai potrivit decât optimist. Nu cred că numele celor care alimentează starea asta de nesfârșită tranziție contează prea mult, că e Băsescu, că a fost Iliescu, că, peste ani, va fi Klausescu, tot un drac. În mare, suntem un popor de fraieri care găsesc întotdeauna drept lider pe unul atipic, adică un șmecher. Sindicatele, societatea civilă, presa, toate aceste instrumente ale democrației ce ar putea corecta abaterile de la normal ale celor ajunși să se numească autoritate a statului, ei bine, și pentru ele reprezentativi sunt tot descurcăreții. Poftiți la o nouă profeție, așadar.