Văzându-l pe Dan Nica luându-și rămas bun, după ce a fost remaniat de Boc, îți venea să plângi, atât a fost de înduioșător. Aș băga mâna în foc că au fost destule pensionare care nu și-au putut înfrâna lacrimile. „Săracul băiat, uite ce i-au făcut!”, și-or fi șoptit ele în batistă. De la înălțimea pensiilor lor de 4-5 milioane, băbuțele s-au uitat în jos, cu milă, la bieții miniști PSD milionari în euro, dați la o parte și trimiși să se odihnească în vilele lor cu piscină. În acest timp, alți miniștri își frecau palmele, bucuroși că Palatul
Văzându-l pe Dan Nica luându-și rămas bun, după ce a fost remaniat de Boc, îți venea să plângi, atât a fost de înduioșător. Aș băga mâna în foc că au fost destule pensionare care nu și-au putut înfrâna lacrimile. „Săracul băiat, uite ce i-au făcut!”, și-or fi șoptit ele în batistă. De la înălțimea pensiilor lor de 4-5 milioane, băbuțele s-au uitat în jos, cu milă, la bieții miniști PSD milionari în euro, dați la o parte și trimiși să se odihnească în vilele lor cu piscină. În acest timp, alți miniștri își frecau palmele, bucuroși că Palatul Victoria a devenit locul lor de joacă exclusiv. Scena politică a devenit un mare platou de filmare, în care Esmeralda e Băsescu, iar Milagros e Geoană. Se ceartă, se înjură și se înșală la televizor, își dispută funcții și ambiții, la adăpostul unor averi uriașe, iar pensionarele stau pe canapea, se uită cu ochi goi la criza politică și simt mai bine ca oricine, în buzunare, criza economică. Cu un cuvânt, Boc, Geoană sau Băsescu ar fi putut să dea telenovelei happy-end. Nu să facă vreo vrajă, care să rezolve miraculos problemele națiunii, ci măcar să dea impresia că le pasă. Dacă ar fi renunțat măcar la o picătură de mândrie, ar fi salvat o mare de lacrimi. Ale băbuțelor pasionate de telenovele, ale românilor care se rostogolesc și mai dihai la vale, în timp ce Occidentul iese la liman.