În literatura "de specialitate", spionii sînt niște oameni de onoare care, dacă sînt prinși, își pun capăt zilelor pentru a nu trăda cauza "ce-i mîna pe ei în luptă". De multe ori, în aceeași literatură, spionii au o pastilă de cianură ascunsă în gulerul cămășii pe care o smulg cu gura, dacă sînt legați la mîini, și care le aduce un sfîrșit destul de eroic. Nu știu dacă e o singură pastilă, schimbată de la o cămașă la alta, sau dacă fiecare cămașă a spionului are pastila ei, pastilă scoasă, evident, atunci cînd spionul își duce cămășile la curățat.
Asta e în literatură și, desigur, în povestea
În literatura "de specialitate", spionii sînt niște oameni de onoare care, dacă sînt prinși, își pun capăt zilelor pentru a nu trăda cauza "ce-i mîna pe ei în luptă". De multe ori, în aceeași literatură, spionii au o pastilă de cianură ascunsă în gulerul cămășii pe care o smulg cu gura, dacă sînt legați la mîini, și care le aduce un sfîrșit destul de eroic. Nu știu dacă e o singură pastilă, schimbată de la o cămașă la alta, sau dacă fiecare cămașă a spionului are pastila ei, pastilă scoasă, evident, atunci cînd spionul își duce cămășile la curățat.
Asta e în literatură și, desigur, în povestea unor spioni occidentali. Noi, românii, și spionii noștri, nu intrăm în această categorie a onoarei. Spionii noștri au fost niște căcăcioși care au pactizat cu dușmanul nu la prima strîngere a degetelor la ușă, ci la prima friptură. Da, am avut spioni căcăcioși și fripturiști! Care, în plus, s-au trezit, în 1990 și ceva mai tîrziu, scoși din joc. Nu mai era valabilă lupta, nu mai era valabil dușmanul. Așa că spionul român și-a vîndut cît mai scump (dar destul de ieftin) pielea. A pactizat cu cine s-a nimerit, și-a făcut vad la turnat oricui l-a băgat în seamă. România are acum, în străinătate, cîteva zeci de foști spioni derutați, care, după ce și-au oferit serviciile "pe stil nou", fiind refuzați, au început o luptă stupidă, absurdă și jenantă. O luptă contra propriei lor țări. Puteți vedea un astfel de caz în aceste zile. Ce să facă omul, trebuie să-și cîștige o pîine, pentru că nu e obișnuit să muncească după ce toată viața a fost un gigolo plătit de Securitate. Acum e greu să pună osul la muncă, mai ales că nu prea știe să facă mare lucru. El e specialist în diversiune, asta meșterește pentru cine plătește!
Păcat că nu a intrat în echipamentul standard al spionului român și pastila de cianură. Eram, acum, o țară cu mai multă onoare cap de locuitor!