State de România, președinte!
„Tata e cool.” Am văzut-o cîndva, într-o filmare, pe Ioana Băsescu purtînd un tricou cu un astfel de imprimeu. La vremea aceea, mi s-a părut o idee interesantă, din categoria marketingului politic de tip nou. Un soi de adaptare la tehnicile de comunicare pe gustul unora dintre cei care compun noua generație de votanți, o generație din care făcea parte și individul tînăr care în anul 2000 anunța, fără nici o tresărire, motivul care-l făcuse să pună ștampila pe Corneliu Vadim Tudor: l-a votat că e… diliu!
Printre mulții nehotărîți
„Tata e cool.” Am văzut-o cîndva, într-o filmare, pe Ioana Băsescu purtînd un tricou cu un astfel de imprimeu. La vremea aceea, mi s-a părut o idee interesantă, din categoria marketingului politic de tip nou. Un soi de adaptare la tehnicile de comunicare pe gustul unora dintre cei care compun noua generație de votanți, o generație din care făcea parte și individul tînăr care în anul 2000 anunța, fără nici o tresărire, motivul care-l făcuse să pună ștampila pe Corneliu Vadim Tudor: l-a votat că e… diliu!
Printre mulții nehotărîți care compun astăzi România indiferentă și absentă la vot se numără și astfel de persoane. Există inși pe care numai un candidat diliu, cool, marfă, băiat de băiat, tare-n clanță, beton sau bun-bun îi poate convinge să iasă la vot. Nu sînt puțini, ba aș zice – pe baza constatărilor empirice făcute cu ocazia băilor de mulțime la care se dedau în ultimii ani mai toți aspiranții la președinție – că sînt mulți și cu aparatele foto gata pregătite. Cum vine vedeta politică prin localitate, cum se înghesuie la pupat, la îmbrățișat sau la fotografiat. {tiu oameni care-l vor vota pe Crin Antonescu pentru că e mai frumos decît Băsescu, tot așa după cum m-am convins că vor fi inși dispuși să-l susțină pe Băsescu doar pentru că e mai șmecher sau mai bun consumator decît Geoană. Într-o lume lipsită de asemenea clasamente, cîte voturi ar avea Becali sau Nati Meir la un scrutin prezidențial? Probabil atît de puține încît nici măcar nu le-ar trece prin cap că ar putea deveni președinți de țară. Lumea în care trăim e însă alta, în care a fi diliu sau cool se traduce, măcar din cînd în cînd, și prin șansa de a obține un loc pe lista prezidențiabililor.
Acestea fiind scrise, nu-i greu de priceput ce calcule bîntuie prin mintea celor mai mulți dintre candidații cursei pentru Cotroceni. Se bat să cîștige premii de popularitate precum Băsescu, mizează pe armele retoricii seducătoare asemeni lui Antonescu, îmbracă armura cavalerului dreptății ca Oprescu sau intră în costumul băiatului crescut cu bonă care vrea să arate că știe și să înjure ca la ușa cortului, vezi Geoană. Pînă la un punct e de înțeles și chiar acceptabil. Noi știm că e campanie electorală, ei știu că trebuie doar să interpreteze un rol. Pînă acum ceva vreme, înainte să se difuzeze episodul marelui plîns în direct și să apară telenovela politicianistă cu episoade multiple din fiecare seară, totul era în limite oarecum rezonabile. De cîțiva ani însă am intrat într-o spirală năucitoare: a face politică și a avea succes se restrîng, pe zi ce trece, la a face show sau bîlci. La a fi cool sau diliu. Beton sau băiat de băiat.
În România zilelor noastre asta înseamnă voturi. Celor care se miră de o asemenea constatare le reamintesc că Gigi Becali e parlamentar european. Sînt prea puțini cei pe care-i mai excită frecușurile politice pe teme doctrinare. Programele economice nu nasc pasiuni, discursurile cu cap și coadă nu fac rating. Cea mai mare vedetă politică a ultimilor ani e omul care a înțeles cel mai repede cum a făcut Dan Diaconescu Direct o emisiune de succes. Totul e să pui ceva senzațional la coada fiecărei apariții publice și să deprinzi arta de a crea un scandal teribil în jur chiar și atunci cînd îți legi șireturile.
E prea seducătoare o astfel de rețetă pentru a nu fi imitată! Un motiv suficient ca să vedem, în zilele ce vin, faze din ce în ce mai grotești ale confruntărilor dintre prezidențiabili. {i, oricît de fistichie le-ar părea unora o astfel de imagine, eu îmi închipui deja destui nehotărîți așezați comod în fața televizoarelor, cu punga de semințe alături, așteptînd să-nceapă un nou sezon de caterincă politică. La urma urmelor, între „State de România” și găsirea unui bărbat de stat pentru România nu e decît o chestiune de interpretare.