Acest post este dedicat tuturor celor care tot comentează împotriva campaniilor electorale.
Nu știu ce ne-am face fără campanii electorale. Cel mai probabil că fără ele ne-ar fi extraordinar de greu să parcurgem etapele necesare unei creșteri democratice organice. Pentru că aceste perioade de tumult patriotico-politic sunt cele care ne arată la adevărata lor (non)valoare liderii clasei noastre politice. Lucru pentru ca le sunt profund recunoscător. Campaniilor, nu candidaților.
În condiții să le zicem normale, adică în extra campanie, politicienii nu sunt cei mai apetisanți
Acest post este dedicat tuturor celor care tot comentează împotriva campaniilor electorale.
Nu știu ce ne-am face fără campanii electorale. Cel mai probabil că fără ele ne-ar fi extraordinar de greu să parcurgem etapele necesare unei creșteri democratice organice. Pentru că aceste perioade de tumult patriotico-politic sunt cele care ne arată la adevărata lor (non)valoare liderii clasei noastre politice. Lucru pentru ca le sunt profund recunoscător. Campaniilor, nu candidaților.
În condiții să le zicem normale, adică în extra campanie, politicienii nu sunt cei mai apetisanți din lume. Adică se ceartă, nu zic nu, dar nu prea scot pe tarabă promisiunile cu care vom ajunge din urmă Germania și vom depăși lejer Marea Britanie. În condiții de scandal e ușor să fi politician. Că doar o iei pe ba pe-a mă-tii în gură și îi dai înainte. Nu trebuie să aduci nimic constructiv, ci doar să distrugi.
În campanie însă, oricât de mizeră ar fi, tot trebe să aduci mistria și polobocul în discuție, pe ideea că trebe măcar să mimezi că vrei să construieși ceva. Ei bine, în aceste momente îi vedem la adevărata lor (non)valoare. Pentru că promisiunile cu care vin ne fac, dacă suntem relativ binedispuși și cu o bere în mână, să zâmbim. Pentru că alea nu sunt promisiuni, sunt înjurături de-a dreptul. Adresate nouă, pulimii. Firește...
Pe undeva îi și înțeleg. Adică pe fondul unei vânzoleli politice declanșate de Băsescu și întreținute constant de el și de toate celelalte partide (care s-au aruncat la momelile băsesciene precum un cățeluș salivând la freesbee) e și greu să aduci pe agendă ceva care să se audă pe zgomotul politicianist de fundal.
Așa că exagerează. Cu rezultatul că împing toată faza asta cu mesajele constructive într-un derizoriu absolut. Cu rezultatul că ceea ce le rămâne de făcut este să se înjure. Cu rezultatul că ne scârbim din ce în ce mai tare.
