Astăzi eram ]n intersecția Ion Ionescu de la Brad cu DN1. Nino-nino-nino, coloană oficială. Polițistul din intersecție, probabil un carierist, se înroșește, trage adânc aer în piept, se înroșește și mai tare, fluieră, se agită să facă loc coloanei. Șoferii, biete oi ale traficului bucureștean, încearcă să se conformeze, dar nu prea au loc de manevre. În fine, se înghesuie, se opintesc, coloana trece, polițistul mai că dă să salute regulamentar. E, eu eram pieton, așa că am avut timp să să nu mă enervez și sămă gândesc că, dat fiind că tot nu am o opțiune
Astăzi eram în intersecția Ion Ionescu de la Brad cu DN1. Nino-nino-nino, coloană oficială. Polițistul din intersecție, probabil un carierist, se înroșește, trage adânc aer în piept, se înroșește și mai tare, fluieră, se agită să facă loc coloanei. Șoferii, biete oi ale traficului bucureștean, încearcă să se conformeze, dar nu prea au loc de manevre. În fine, se înghesuie, se opintesc, coloana trece, polițistul mai că dă să salute regulamentar. E, eu eram pieton, așa că am avut timp să să nu mă enervez și să mă gândesc că, dat fiind că tot nu am o opțiune de vot (în afara celui în alb nul) l-aș putea vota pe primul dintre candidați care renunță la SPP-ul alocat pe perioada campaniei. Să se târască în trafic, în București sau pe dungile cenușii numite pompos Drumuri Naționale, să simtă (sau să-și reamintească) cum e fără nino-nino. O să ziceți că ar fi doar o dovadă de populism, dar nu-mi pasă. Măcar atât, timp de o lună, o să simt că, din punctul acesta de vedere, e „de-al meu”.