Am crezut pentru o clipă, ascultându-l astăzi pe președintele Băsescu, că-l va nominaliza la funcția de prim-ministru pe candidatul majorității parlamentare, Klaus Johannis. Toate argumentele pe care președintele le-a prezentat în discursul său duceau în direcția asta, după auzul meu innocent de cetățean neutru. M-am gândit: incredibil, iată o mutare inteligentă și surprinzătoare, o combinație câștigătoare de responsabilitate în ceasul al 12-lea și de lovitură de imagine în raport cu adversarii politici. Am căzut pentru o clipă în iluzia că pot auzi ceva nou în
Am crezut pentru o clipă, ascultându-l astăzi pe președintele Băsescu, că-l va nominaliza la funcția de prim-ministru pe candidatul majorității parlamentare, Klaus Johannis. Toate argumentele pe care președintele le-a prezentat în discursul său duceau în direcția asta, după auzul meu innocent de cetățean neutru. M-am gândit: incredibil, iată o mutare inteligentă și surprinzătoare, o combinație câștigătoare de responsabilitate în ceasul al 12-lea și de lovitură de imagine în raport cu adversarii politici. Am căzut pentru o clipă în iluzia că pot auzi ceva nou în țara asta, care să nu fie doar joc politicianist, că lucrurile pot evolua normal, chiar și pentru o perioadă scurtă, până în alegeri. Nu. M-am lămurit odată în plus că suntem sortiți repetiției în gol, ca un disc stricat de patefon.
Se face prea multă risipă de cerneală galbenă pe ecranele televiziunilor de știri. Înțeleg că posturile TV trăiesc din emoția și tresărirea pe care o produc audienței, dar România este mai degrabă locul în care nu se întâmplă nimic. În ciuda senzației de agitație permanentă, zecile de plăcuțe “breaking news” din ultima lună nu au avut decât o singură concluzie: nu s-a mișcat nimic. Puține lucruri cu semnificație am văzut chiar în ultimii ani.
Avem o Românie mereu surprinzătoare, este adevărat, tocmai pentru că toate întâmplările, mutările, deciziile ne surprind de fiecare dată prin maniera exotică în care NU acționează semnificativ. Ce dovadă mai bună pentru caracterul anti breaking news al României decât faptul că suntem atât de aproape de momentul 1989? Gândiți-vă cât de puțin ne-am mișcat în 20 de ani de la căderea comunismului în comparație cu toate celelalte țări din Europa de Est. Cât de neschimbate sunt personajele care ne conduc și cât de grosolane au rămas metodele prin care ne fraieresc.
Vom cădea acum iarăși în capcana de a rumega ultimul breaking news (Negoiță premier), ca și cum ar fi ceva de spus, ceva de făcut. În ciuda avalanșei zilnice de titluri galbene pe ecran, ce s-a întâmplat semnificativ în România politică a anului 2009?! Două-trei chestiuni și acelea previzibile: acordul cu FMI, destrămarea alianței de guvernare și cam atât. O singură mutare politică mi-a trezit interesul și mi-a dat senzația de nou: decizia lui Geoană și a patidului său de a merge pe mâna candidatului propus de PNL. A fost o concesie inteligentă, o mișcare prin care președintele PSD s-a poziționat bine în lupta pentru o poziție de președinte echidistant și a dat senzația că mișcă lucrurile. În rest, tot șirul de noutăți a fost din registrul “a bate pasul pe loc”.
Să luăm în ordine breaking news-urile și să vedem dacă ne-a surprins ceva cu adevărat și dacă s-a făcut n singur pas înainte: Nica demis, PSD iese de la guvernare, cabinetul Boc respins de Parlament, consultări la Cotroceni, propunerea opoziției de prim-ministru, desemnarea lui Croitoru, lista lui Croitoru, executarea lui Croitoru în Parlament, consultări la Cotroceni, un nou premier de sacrificiu.
Singurele știri cu adevărat semnificative în România anului 2009 sunt cele din zona economică. Aici breaking news-ul își merită numele (se actualizează permanent numărul falimentelor, al șomerilor, scăderea economică, creșterea deficitului bugetar etc). Decizia FMI de a amâna banii din tranșa 3 pentru România este cu adevărat o știre importantă. Nota 1,3 pentru planul anticriză al României ar fi trebuit să ocupe o săptămână crawl-ul și spațiul de discuție al televiziunilor.
Dacă nu am fi în anul crizei economice, faptul că nu se întâmplă nimic semnificativ în spațiul politic nu ar fi o problemă. Din păcate, toate economiile din jur încep să dea semne de redresare tocmai pentru că statele a pus umărul la această mișcare. În România mereu surprinzătoare, blocajul politic a adus doar un aer de îngheț în economie și societate, pe care îl încălzim cu rumegarea știrilor galbene.