Uitați-vă la ei, soldați, cum își strîng meticulos curelele armurilor, cum își pun capetele în mîini gîndindu-se cu tristețe la nevestele și la copiii lor, cum strîng mînerul sabiei ca pe mîna unui prieten drag de lîngă care, plecînd, știu că se vor despărți pe vecie! Ei știu că pleacă să moară, știu că sîngele lor se va vărsa în zadar și nu va stinge ura și disperarea din inima împăratului, știu că imperiul se va prăbuși curînd în el înșuși, precum galeria unei saline ale cărei bogății s-au pus demult pe bucatele de pe mesele multora, că va putrezi
Uitați-vă la ei, soldați, cum își strîng meticulos curelele armurilor, cum își pun capetele în mîini gîndindu-se cu tristețe la nevestele și la copiii lor, cum strîng mînerul sabiei ca pe mîna unui prieten drag de lîngă care, plecînd, știu că se vor despărți pe vecie! Ei știu că pleacă să moară, știu că sîngele lor se va vărsa în zadar și nu va stinge ura și disperarea din inima împăratului, știu că imperiul se va prăbuși curînd în el înșuși, precum galeria unei saline ale cărei bogății s-au pus demult pe bucatele de pe mesele multora, că va putrezi precum miezul unui măr pe care un vierme mort demult a ajuns să-l împută. Ei știu că războiul e pierdut înainte să înceapă, că împăratul s-a stins deși pare viu, că viețile soldaților pe care-i va duce la pierzanie sînt ca semințele împrăștiate să rodească pe stîncă, dar cu toate astea își pune coiful și pleacă. Pleacă să moară fiindcă nu pot lupta împotriva împăratului lor și fiindcă n-au înțeles, în atîtea bătălii aprige, asemeni tuturor generalilor credincioși, dar lipsiți de simțul istoriei, că uneori barbarii sînt mai civilizați decît împăratul însuși.